Sportul este un mod de viață
Aproape tot timpul tău este dedicat antrenamentelor. Cum arată viața ta dincolo de antrenamente?
Mare parte a timpului o petrec antrenându-mă. Când nu fac asta, trebuie să am grijă de refacerea fizică pentru următoarele antrenamente. Dar, chiar dacă situația nu pare atât de roz, reușesc să îmi fac timp și pentru mine. Îmi plac foarte mult jocurile video sau să merg la pescuit, acesta fiind un mare hobby al meu, care mă liniștește.
Cum a început povestea ta în canotaj și care a fost parcursul carierei tale de sportiv de performanță?
Am început să fac canotaj la 13 ani, în momentul în care antrenorul Vasile Avrămia m-a selecționat de la școală. Aveam parametrii potriviți pentru acest sport, iar dumnealui a insistat să vin cât mai repede la clubul unde antrena, la C.S.N. „Nicu Gane“din Fălticeni, club unde mi-am desfășurat întreg junioratul. La început, eram puțin sceptic în legătură cu acest sport, deoarece nu știam prea multe despre canotaj. Fiindcă pe vremea aceea făceam fotbal, o perioadă am mers la ambele antrenamente. Nu reușeam să mă hotărăsc. A mers un timp, până în momentul când domnul Avrămia m-a pus să aleg. Am ales acest drum, o adevărată aventură, canotajul. Evident, rezultatele nu au apărut de la început. Dar sunt ambițios și competitiv și nu m-am lăsat. Îmi plac provocările. La nici un an de la practicarea acestui sport, am reușit să obțin un titlu de campion și unul de vicecampion național, la categoria juniori. De aici rezultatele au fost din ce în ce mai bune. Asta m-a convins să merg mai departe.
Ce calități crezi că-i trebuie unui tânăr ca să ajungă în Lotul Național al României?
După părerea mea, cele mai importante lucruri în cariera unui sportiv de performanță ar trebui să fie atitudinea pozitivă, seriozitatea și dorința de autodepășire. Odată ce lucrurile astea sunt „hrănite“zilnic, vei reuși să ajungi acolo unde dorești.
Care a fost cea mai grea competiție din viața ta?
Cum să nu mi-o amintesc? A fost acum câteva luni. Cea mai grea competiție din cariera mea de până acum a fost Campionatul Mondial de la Linz, Austria, unde am reușit și calificarea pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. De ce spun că a fost cea mai dificilă? Fiecare cursă în care am fost aliniați la start a fost precum o finală. Toate echipajele aflate în concurs își jucau fiecare șansa pentru a prinde
Cele mai importante lucruri în cariera unui sportiv de performanță ar trebui să fie atitudinea pozitivă, seriozitatea și dorința de autodepășire.
„biletul“către Tokyo. Dar… nu acesta a fost principalul factor ce m-a făcut să văd acest concurs ca fiind cel mai dificil. Nu am reușit să dau tot ce pot și să refac ceea ce am învățat în antrenamente, iar asta m-a făcut să plec de la acest concurs cu un gust amar. Problemele de sănătate din perioada competiției și-au spus cuvântul, reducându-mi foarte mult forma de concurs. Și totuși, în pofida acestor „piedici“, am reușit să mă mobilizez foarte bine și alături de coechipierul meu de barcă, Marius Cozmiuc, ne-am îndeplinit obiectivul, de care este mândru orice sportiv: calificarea la Jocurile Olimpice!
Antrenorul nu este doar omul care te învață, ci deseori devine și mentor. Cui îi datorezi totul?
Antrenorul este foarte important, mai ales la începutul carierei de performanță, fiindcă practicarea canotajului începe la vârsta critică, adolescența, cam pe la 12-13 ani. Antrenorul trebuie să aibă grijă de elevii săi nu doar în timpul antrenamentelor, ci și în afara lor, deoarece este perioada de formare a caracterului sportiv. Eu le datorez reușitele mele unor oameni speciali care și-au depășit condiția de antrenori și au fost, în primul rând, oameni: soții Ana și Vasile Avrămia și domnul antrenor Ion Despa. De la ei am învățat ce înseamnă canotaj, tehnică, să fiu mobilat psihic și astfel să prind gustul succesului, un loc pe treapta cea mai înaltă a podiumului.
Lecția pentru marea performanță și stilul de viață sportiv le-am învățat de la Antonio Colamonici, antrenor coordonator al loturilor olimpice de canotaj masculin și feminin, care a reușit să ne „contamineze“cu acest „virus“numit canotaj de performanță! A reușit să ne arate cât de mult înseamnă încrederea de sine și că sportul este un mod de viață! Acestui om îi datorez foarte multe fiindcă prin îndrumarea dânsului am trăit și trăiesc niște emoții pe care nu credeam că le voi trăi vreodată! Am ajuns să mă bat „cioc la cioc“de barcă cu sportivi pe care, cu câțiva ani în urmă, îi urmăream ca pe niște zei ai canotajului.
Vii din zona Bucovinei. Cât de importantă a fost perioada celor șapte ani de-acasă?
Cei șapte ani de-acasă au fost foarte importanți. Această perioadă a contribuit în mod fundamental la formarea a ceea ce sunt astăzi. Acest sportiv devotat, respectuos, motivat și politicos care am devenit a fost format de mic. Provin din județul Suceava și consider că acolo oamenii sunt mai buni, mai prietenoși, mai calzi și de aceea creșterea mea a fost marcată de aceste lucruri.
Determinarea și tenacitatea în muncă le moștenești din familie? Cui îi semeni?
Da, aceste calități le moștenesc din familie. De la mama, încăpățânarea, care în unele situații mă ajută mult, iar de la tata, controlul de sine și seriozitatea.
Ce crezi că te-a favorizat în viață: munca sau șansa?
Câte puțin din fiecare m-a ajutat să ajung până aici. Fără muncă nu poți ajunge nicăieri, iar în unele situații ai nevoie și de puțină șansă ca să ajungi acolo unde visezi. Mie însă îmi place să mă bazez pe lucrurile realiste, așa că munca este pe primul loc!
Ce faci de Crăciun și de revelion de obicei?
Sărbătorile de iarnă le voi petrece alături de iubita mea Roxana, în Italia. Nu știu dacă vom avea parte și de aceste pregătiri și de tot ce vine cu ele, dar nu sunt genul care să fugă de muncă.
Ce aștepți să-ți aducă Moș Crăciun pentru 2020?
Dacă în ultimii ani nu i-am cerut mai nimic Moșului, în 2020 mi-aș dori să sosească puțin mai târziu, mai exact în iulie, adică să vină cu o medalie olimpică! Acesta este cel mai mare vis al meu!