Munca și atitudinea au fost hotărâtoare pentru mine
Aproape tot timpul tău este dedicat antrenamentelor. Cum este viața ta dincolo de antrenamente?
Dincolo de antrenamente, consider că am o viață foarte frumoasă. În mare parte, îmi petrec timpul cu Ionela, soția mea, mergem la filme, ne uităm la seriale, ne plimbăm pe afară și facem împreună diferite activități.
Cum a început povestea ta în canotaj și care a fost parcursul carierei tale de sportiv de performanță?
Povestea mea a început când doamna Mariana Maliș a venit la Școala gimnazială „Miron Costin“din Suceava, unde învățam. În timpul pauzei m-a văzut pe holul școlii, m-a analizat cu privirea și a venit să-mi povestească de canotaj. Mi s-a părut foarte interesant. Fiind singur la părinți, a fost destul de dificil pentru ei să mă lase să plec, plus că aveam de mers în celălalt capăt al țării, la Mehedinți, la Clubul Sportiv Școlar Orșova. În februarie 2007, pe când aveam 14 ani, am început primele antrenamente pe apă, mi-au plăcut mult și eram foarte entuziasmat. După doar câteva luni de antrenament, am câștigat primele medalii la campionatele naționale, lucru care mi-a dat foarte multă încredere și dorința de a câștiga în continuare. De atunci până în prezent, consider că am avut un parcurs foarte bun, deși am trecut prin unele dificultăți, am avut și ani în care nu am reușit ce mi-am propus, dar am trecut cu bine de fiecare dată. Chiar și eșecul m-a motivat pentru următorii ani, în care am avut succes și am obținut multe medalii. Iar din 2017 am devenit căpitanul echipei naționale masculine de canotaj.
Ce calități îi sunt necesare unui tânăr ca să ajungă în Lotul Național al României?
Să ajungă nu e tocmai dificil, să se mențină este mai greu, pentru că sunt mulți sportivi și va fi mereu o concurență între ei, iar dacă va fi motivat, determinat și va avea visuri pe care va dori să le îndeplinească, o să aibă șansă să reușească.
Care a fost cea mai grea competiție din viața ta?
Toate competițiile sunt dificile, dar cea mai grea a fost anul acesta la Campionatul Mondial, unde am întâmpinat mai multe probleme, am avut cinci curse de tras, două în aceeași zi.
Antrenorul nu este doar omul care te învață, ci și mentor. Cui îi datorezi totul?
În primul rând, antrenoarei care m-a selecționat,
Îmi doresc ca Moșu să-mi aducă medalia de aur din… iulie 2020.
Mariana Maliș, fiindcă m-a adus în acest sport minunat, și apoi tuturor antrenorilor principali sau secunzi care au avut grijă în toți acești ani să mă ducă la cel mai înalt nivel și care m-au învățat să lupt de fiecare dată când îmi este greu.
Vii din zona Bucovinei. Cât de importantă a fost perioada celor 7 ani de-acasă?
Sunt mândru că sunt bucovinean, însă nu cred că asta a avut vreo influență asupra copilăriei și educației mele. Cea mai mare influență au avut-o părinții și bunicii mei.
Determinarea și tenacitatea în muncă le moștenești din familie? Cui îi semeni?
Le semăn amândurora, însă am moștenit de la fiecare câte ceva: de la mama, încrederea că va fi bine indiferent de situație și să nu las lucrurile neterminate, iar de la tatăl meu, determinarea.
Cum se mândresc ai tăi fiindcă au un campion în familie?
Părinții mei se bucură foarte mult pentru mine și pentru reușitele mele! Nu ratează nicio ocazie de a se lauda cu băiatul lor „care este campion la canotaj“. Eu prefer să rămân modest și să mă bucur de bucuria lor.
Ce crezi că te-a favorizat în viață: șansa ori munca?
Munca în special și atitudinea pe care am avut-o în antrenamente. Am avut situații când mi-a lipsit șansa de a câștiga, dar prin muncă și seriozitate am reușit să fiu din ce în ce mai bun.
Ai un regim de viață echilibrat și în timpul liber?
Cât timp sunt în cantonament, sunt foarte atent la alimentație, la medicamentație, la refacere, la cum mă odihnesc. Nu pierd timp aiurea pentru că mai important decât antrenamentul fizic este antrenamentul invizibil, care constă în tot ceea ce fac după antrenament în timpul liber.
Cum te informezi, educi, îmbogățești spiritual?
Cele mai multe informații le iau de pe internet, dar și din cărți, îmi plac cele de dezvoltare personală, psihologice și cele inspirate din viața reală.
Ești în permanență cu soția ta, care este și ea canotoare, în cantonament, în concurs, în timpul liber. Nu ai căpătat o dependență? Și cum e cu libertatea bărbatului?
Da, am ajuns sa fiu dependent de ea, este continuu lângă mine și mă susține în tot ce fac! Cât despre libertate, Ionela nu mi-a interzis niciodată nimic, așa că mă bucur de ea ori de câte ori simt nevoia.
Ce faci de Crăciun și de revelion?
De pregătirile tradiționale se ocupă familia, noi doar ne simțim bine în preajma lor. Fiind mai tot timpul în cantonament, de sărbători, liberul începe cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului și nu pot participa la pregătiri, chiar dacă mi-ar face mare plăcere. De Crăciun, împreună cu Ionela am făcut o tradiție a noastră de a împărți cadouri celor dragi, lângă brad, de a filma reacția fiecăruia în timpul despachetării cadourilor. Este un moment foarte amuzant și plin de emoție, iar după ne așezăm cu toții la masa plină cu bunătăți, așteptăm colindătorii. Înainte de revelion, mergem cu ATV-uri la Gura Humorului, Câmpulung Moldovenesc sau Vatra Dornei, iar seara petrecerea e în toi, facem o gașcă mare și, dacă nu găsim vreo cabană, sărbătorim acasă, unde avem mult spațiu.
Ce aștepți să îți aducă Moș Crăciun pentru 2020?
În primul rând, sănătate mie și familiei, iar apoi îmi doresc mult un cadou strălucitor, medalia, și sper ca Moșu să întârzie cu livrarea.