CÂND TĂCEREA SE ÎNTOARCE ÎMPOTRIVA TA
„Adesea, tăcerea poate să însemne indiferență/răceală. Când tăcerea nu reprezintă o distanțare sănătoasă sau o pauză firească în dinamica unui cuplu/unor legături apropiate, se poate spune că în relație nu există intimitate verbală și emoțională. Cuvintele sunt singurele instrumente care ne ajută să rezolvăm probleme, situații. Când tăcerea te face să îți reprimi sentimentele/emoțiile negative, problematice, care tind să fiarbă sub presiune, acestea își vor face loc după mai mult timp. Dacă nu împărtășești comportamentele problematice, există o mare probabilitate să le exprimi într-un număr de modalități diferite, fără legătură cu motivul și frustrarea inițiale. Astfel, prin nonverbalizare și suprimarea emoțiilor, poți intra într-o spirală negativă a tăcerii și a luptei. Dacă exprimi ce simți în momentul în care încerci emoția respectivă, există șanse mai mari să te menții într-un cadru obiectiv. Tăcerea ca un comportament de control. Când nu împărtășim gândurile noastre celorlalți, facem asta și pentru a controla reacțiile și comportamentul lor. Dacă nu știu cu ce se confruntă, nu au cum să răspundă. Cu timpul, cei înclinați să le facă pe plac celorlalți ori care evită confruntările cad pradă acestei dileme. Tendința este să aleagă liniștea mai degrabă decât să supere interlocutorii. Tăcerea ca pedeapsă. Tăcerea e folosită pentru a-l pedepsi pe celălalt. Retrăgându-te în tăcere din relație, poți crea un mediu prielnic furiei, se pot tăia și căile spre rezolvarea conflictului/problemelor. Când taci, nu îți exprimi gândurile și sentimentele și întrerupi orice legătură/dialog autentic cu celălalt. Această tăcere prelungită duce la disperare și depresie. „Dacă taci înseamnă că nu te doare“, așa sună un slogan publicitar ce milita împotriva violenței domestice. Suferind în tăcere, ajungi în timp la probleme de sănătate grave și la izolare socială. A avea grijă de nevoile tale, a exprima ce vrei sunt dovada stimei de sine și a unei vieți echilibrate.