Frumusețea depinde de epocă
Ce înseamnă o femeie frumoasă? La ce ne raportăm și cine stabilește cum și în ce fel trebuie să fim frumoase?
Undeva în Africa, de pildă, există un trib în care standardul de frumusețe este gâtul lung al femeii, drept care acestea își tot pun colane pe gât de când sunt fetițe. În China medievală, era la mare preț piciorul mic. Ca atare, chinezoaicele purtau din copilărie niște pantofi care nu lăsau piciorul să crească. În Egiptul antic, femeile se rădeau pe cap și purtau peruci. Și tot așa... câte bordeie, atâtea obiceie, cum spune românul, înțelept cum îl știm.
Cosmetica n-are de-a face cu fardurile
Oricât ți s-ar părea de ciudat, Antichitatea grecească nu prea punea preț pe formele femeii, ci mai degrabă zveltețea bărbaților era apreciată. Prin secolul al XII-lea î.H., a început a se pune accent pe frumusețea femeilor. Dar grecul tot grec: nu-l interesau pielea fină sau ochii migdalați, el voia armonie. Armonia proporțiilor. Arta femeilor de a ajuta această armonie prin igienă, veșminte, coafură și bijuterii se numea kosmetike techne. Fardurile, considerate excesive, intrau la kommotike techne.
De le clorotica Evului Mediu la răvășitoarea Renașterii
Preceptele creștine din primul mileniu după Hristos au cam pus la pământ plăcerea femeilor de a se îngriji și de a fi frumoase. Folosirea produselor de înfrumusețare era considerată satanică, pentru că ar fi „stricat“opera lui Dumnezeu. Dacă mai punem la socoteală apa aducătoare de boli și soarele, avem de-a face cu un spectacol sumbru. Noroc cu Renașterea, când femeile au redevenit pasionale, senzuale, cu pântec plin, buze roșii și bucle blonde. Și-apoi a apărut modelul Sissi de Austria, între înger și demon!
De la talia victoriană la charleston
La sfârșitul secolului al XIX-lea, femeile se întreceau în talii de viespe. Corsetele erau la mare căutare, dar și bolile, respiratorii și nu numai, din pricina respirației precare. Odată cu apariția feminismului, în anii
’20, femeile și-au ascuns talia, dar au lăsat restul cât mai la vedere. Șolduri puternice, sâni mici, talie cum vrea ea. Și neapărat tunsoare bob!
Timpurile noastre
Standardele de frumusețe se schimbă de la un deceniu la altul: anii ’50 – epoca femeii clepsidră, a vampei; anii ’60 – deja femeile încep să slăbească, apare moda fetei supărate, cu picioare subțiri și fustă scurtă; anii ’70 – fauxmaigre: femeia pare slabă moartă, dar formele sunt destul de apetisante. În fine, atletica din anii ’80, apoi narcomana piele și os din
’90 și, slavă Domnului, libertatea de alegere din anii 2000.
Vedetele dictează
În anii ’20, la modă era stilul androgin, dat de croielile cu talie joasă, sutienele care aplatizau sânii și tunsorile scurte. Marlene Dietrich a lansat moda sprâncenelor pensate complet și redesenate într-o formă perfectă, dar și a pomeţilor înalţi, obrajilor supți ( pentru acest aer dramatic, vedeta a renunţat la câteva măsele). În epoca de aur a Hollywoodului, anii ’30-’50, Marilyn Monroe a dictat frumusețea senzuală, devenind un sex-simbol, prin părul blond, buzele roșii, formele ușor rotunjite, bustul generos. Pe de altă parte, Audrey Hepburn este considerată și ea un model de frumusețe, eleganță, iar forma suplă a trupului emana fragilitatea și delicatețea feminină. În anii ’50, au revenit la modă corsetul și forma de clepsidră a corpului. Multe dintre femeile cu dare de mână suportau nu doar respiraţia îngreunată de încorsetare − ele au recurs la operaţii traumatizante, scoţându-și ultimele coaste! Gina Lollobrigida și Cher sunt doar două dintre divele care au apelat la acest truc.
Era plasticului
Celebrele dimensiuni 90-60-90 s-au perimat, un bust cu cupă C nu mai este considerat senzual, ci doar obișnuit. Suntem în plină eră a plasticului, a operațiilor estetice, a implanturilor de silicon și a injectării cu acid hialuronic, modă lansată încă din anii ’90 de Pamela Anderson. Trupului bine sculptat, cu sâni exagerați i s-a adăugat posteriorul generos al frumoasei creole Jennifer Lopez și buze mari à la Angelina Jolie. Acestea au devenit pentru tot mai multe femei noile standarde de frumusețe și senzualitate. De cele mai multe ori, rezultatele aduc un aspect artificial, deloc estetic. Și mai mult, azi, din dorința de perfecțiune exagerată, din ce în ce mai multe femei recurg la chirurgia estetică, ajungând în final să semene între ele. Însă în ultimii
5 ani numărul bărbaților care au apelat la chirurgie estetică a crescut cu 80%, în condițiile în care n-am scăpat de COVID-19!
După cum lesne se observă, standardele de frumusețe au fost diferite de la o perioadă la alta, de-a lungul timpului și al istoriei. O femeie considerată frumoasă la un moment dat a devenit prea grasă, prea slabă sau total neatrăgătoare în perioada următoare. Nu ne rămâne SIMTE-TE BINE ÎN PIELEA TA! decât să spunem: