Se poate învăța feminitatea?
Este în plină acensiune la noi și în toată lumea trendul cursurilor de „feminitate“. Ele corespund unei certe nevoi a femeii de azi de a-și afirma feminitatea și de a o cultiva. Pentru a vedea în ce fel, am stat de vorbă cu mai multe femei care au inițiat sau sunt în curs de a iniția astfel de cursuri și programe.
Ofemeie din lumea designului mi-a spus mai de mult că feminitatea nu se poate învăța; ceea ce se învață poate fi o formă de exprimare a feminității. În cazurile fericite, adaug eu, revine la același lucru. Spun în cazurile fericite, deoarece de multe ori ne-am îndepărtat atât de mult de percepția propriei feminități, încât procesul de reamintire durează foarte mult și nu are succesul garantat.
Această îndepărtare de feminitate urmată de nevoia de reconectare și trebuința de a o învăța sunt corolarele lumii moderne. Societățile tradiționale rezolvau simplu problema „învățării feminității“prin ritualurile de inițiere – cu cât suntem mai aproape de matriarhat, vorbim de o mistică a feminității universale, de o mare de înțelepciune feminină la care o tânără nu are decât să se conecteze pentru a deveni ea însăși o femeie după chipul și asemănarea Zeiței. Pe măsură ce patriarhatul prinde puteri, învățarea feminității devine mai puțin mistică și se referă la învățarea rolului social feminin, dar și aici lucrurile sunt extrem de clare și precise: fiecare știe ce e permis și ce nu, cu ce consecințe: este indicat să te măriți, să devii mamă și să nu te ocupi cu studiul și/sau vrăjitoria, care ar putea să-ți aducă putere și plăcere, dar sigur îți vor aduce și necazuri. În zorii secolului XX, Freud descria femeia printr-un tip special de narcisism, specific ei, comparabil cu senzația pe care ne-o dau felinele: iubire de sine, autocentrare, conștiința propriului potențial de seducție, așteptarea de a fi curtată. Narcisismul feminin este abandonat apoi chiar de Freud, pentru că nu mai corespundea nici sistemului său teoretic, dar mai ales nu mai corespundea realității sociale. Femeile deveneau din ce în ce mai puțin relaxate.
Diferite abordări
Unele din abordările care își propun să reconstruiască feminitatea azi pornesc de la reorganizarea imaginii de sine, prin alegerea hainelor, machiajului, altele merg până la exprimarea corporală (balet, dans). Ajungând pe acest teren al corpului, se revelează aspecte mult mai profunde, care țin de trăirea corporală a femintății, începând cu ritmul hormonal și transformările somatice implicate de acesta. De multe ori apar adevărate traume, de la bodyshamingul aplicat de părinți, colegi, bărbați până la traume grave, cu violență, abuzuri fizice și violuri repetate care pot distruge raportul cu feminitatea proprie. Rușinea de a fi femeie, de a dori, de a seduce... sunt traume care-și pun amprenta adânc pe trupul și psihicul femeii, iar reconstrucția nu înseamnă doar psihoterapie în sine: rolul grupurilor de suport e și el foarte important.
Calitate umană
Femeia sunt orientate mai mult pe a fi decât pe a face. De aceea, pentru femeie este decisivă calitatea raporturilor pe care le are cu persoana și grupul pe care le-a ales s-o inspire. Un grup de succes este cel în care inspiratoarea este un model și nu o emițătoare de porunci, indiferent de conținutul acestora. Femeile au nevoie de tandrețe și nu de putere, de surori și nu de judecătoare sau concurente. Nu îți poți cultiva feminitatea dacă te simți amenințată sau diminuată, indiferent de motiv.
Ca să îndeplinească cerințele, femeile împrumută comportamente și internalizează atitudini masculine, în special pe cele legate de dominanță și eficiență.