STRUGURI DE MASĂ
Lângă orice casă pot crește câțiva butuci de viță-de-vie. Soiurile rezistente la ciuperci cresc în orice regiune, chiar și în cele mai reci. Varietățile noi cu boabe mari și fără sâmburi atrag mulți gurmanzi
Niciodată oferta de struguri de masă care se coc și în afara zonelor tipice și oferă recolte bogate nu a fost atât de mare și de cuprinzătoare ca astăzi. În aproape fiecare grupă de coacere există soiuri cu fructe albe, albastre, roșii sau roz. Dacă atunci când alegeți soiurile luați în considerare și rezistența la făinare și altoiul robust, atunci măsurile de îngrijire se vor limita, de obicei, doar la o tăiere regulată.
Varietățile fără sâmburi sunt îndrăgite nu numai de copii. Ele sunt perfecte pentru prăjituri și gem. Soiurile
care fac sâmburi însă sunt mai aromate și mai de încredere în ceea ce privește cantitatea de struguri culeși. Dar putem face un compromis. Soiul ‘Liwia’, originar din Ucraina, are puțini sâmburi, iar aceștia sunt moi și nu deranjează; pulpa este fermă și crocantă, cu aromă fină de muscat. Nota de căpșuni a unor soiuri nu este apreciată de toată lumea. De aceea este bine să gustați strugurii înainte de a cumpăra butașii pe care doriți să-i plantați în grădină!
Plantarea viței-de-vie se face toamna sau primăvara, în aprilie (chiar și în mai dacă vremea este răcoroasă sau în
‘Mitschurinski’ este un soi care poate fi cultivat și în vase mari. El rezistă la geruri de până la -35 °C!
‘Kischmisch’ provine din Ucraina, face ciorchini lejeri, cu boabe ovale, roz, cu coajă subțire și fără sâmburi. Vița care crește destul de lent se recomandă și pentru pergole sau spaliere în formă de evantai. ‘Selma’ este un soi franțuzesc fără sâmburi. Boabele albe sunt dulci și au o notă plăcută de muscat. ‘Venus’ face parte dintre cei mai buni struguri de masă fără sâmburi. Boabele coapte au o aromă fină, dar cele necoapte au gustul specific de căpșună.
‘Nisina’ se coace la începutul lui octombrie și poate fi cultivat chiar și în zone nefavorabile din punct de vedere al climei sau unde poate apărea riscul ciupercilor
regiunile mai reci). Mai întâi se sapă pământul din jurul locului de plantare ales, se face o groapă adâncă de 30 cm și cu același diametru și se amestecă pământul dezgropat cu câteva lopeți de compost maturat. Butucul de viță-de-vie se așază ușor oblic față de suportul de cățărat și la adâncimea potrivită, astfel încât locul de altoire acoperit cu ceară să se afle la aproximativ 5 cm deasupra solului. Udarea temeinică face ca pământul să adere bine la rădăcinile plantei și să se închidă toate golurile din sol. După aceea locul de altoire se mușuroiește ușor. La prima tăiere de orientare a lăstarilor, tupina centrală care a crescut deja trebuie scurtată până la înălțimea dorită. Din mugurii superiori se dezvoltă lăstarii care ulterior vor face fructe, iar toți mugurii aflați dedesubt se rup. Următoarele tăieri trebuie să țină cont de sistemul de creștere ales (vezi caseta din dreapta).
Prima recoltă apare din al treilea an de cultură. Pe măsură ce înaintează în vârstă vița-de-vie, strugurii vor deveni din ce în ce mai aromați și sunt superiori în ceea ce privește conținutul de substanțe strugurilor de pe butucii tineri. Resveratrolul pe care-l conțin atât strugurii albi, cât și cei negri ajută la prevenirea bolilor cardiace și circulatorii și a cancerului. Cu cât o viță-de-vie devine mai bătrână, cu atât mai adânci sunt rădăcinile ei. Acesta e motivul pentru care chiar și după o vară fierbinte și secetoasă butucii bătrâni oferă mulți struguri zemoși și dulci. Alegeți pentru plantare un loc însorit, unde frunzele se usucă repede după ploaie. Cu timpul, vă veți bucura de o boltă frumoasă, plină de ciorchini delicioși toamna.