PLANTE MEDICINALE: PINUL
Ce frumoase sunt pădurile de conifere! Vara sunt răcoroase, iar iarna desenează peisaje de vis pe culmi. Iar pinii se numără printre cei mai de seamă reprezentanți ai acestora…
Genul Pinus cuprinde peste 120 de specii de conifere din familia Pinaceae. Pinul fiind un copac foarte popular, de multe ori sunt încadrate în această familie conifere care nu sunt înrudite cu el. Pinii sunt originari din zonele nordice, mai reci, dar îi găsim azi peste peste tot în lume – desigur, preponderent în emisfera nordică. Pinii sunt veșnic verzi și au ace în nuanțe ce merg de la verde până la albăstrui.
Speciile de pin sunt diferite între ele: pinii pot fi mici, înalți, groși sau subțiri… Pinus paulustris (în engleză, longleaf pine, adică „pinul cu frunze/ ace lungi“) are cele mai mari conuri, de până la 30 cm lungime, în vreme ce Pinus mugo, cele mai mici conuri, de doar 2 centimetri. Pinii pot crește până la 40 m înălțime (P. paulustris) sau pot avea forma unor arbuști de doar 2 m (P. mugo) și trăiesc foarte mult, depășind chiar 1000 de ani...
Vorbim de un copac foarte util, căci pinul este materia primă pentru produse din hârtie și pentru materiale de construcție. Pinus teada (numit și pinul Loblolly) e una dintre cele mai bune specii de pin din Statele Unite, crescând din New Jersey până în Florida și până în Texas. Lemnul său e foarte compact, fiind excelent pentru pardoseli. Lemnul de pin e un lemn de esență ușoară, dar în terminologia din industria construcțiilor există pin moale și pin tare. Pinii cu lemn moale (pinul alb, pinul de zahăr, pinii piñon) au un lemn destul de moale, ace grupate câte cinci, conuri drepte, fără ghimpi, rășină puțină și o sevă subțire, albicioasă. Pinii cu lemn tare (pinul scoțian, pinul corsican, pinii Loblolly) au un lemn mai
„E ciudat că atât de puțini oameni merg în pădure să vadă cum trăiește pinul, cum crește și cum își înalță lujerii, ridicându-și brațele veșnic verzi către lumină… să vadă succesul său deplin.“
dur, de nuanță mai închisă, ace grupate câte două sau câte trei, conuri cu ghimpi, rășină abundentă și o sevă mai densă.
Pinii sunt foarte adaptabili: se încrucișează natural chiar între specii diferite, dând naștere unor varietăți noi, cu calități îmbunătățite. De aceea mulți pini sunt cultivați în pepiniere în scopuri ornamentale și decorative – pinul alb, pinul negru, pinul de Himalaya. Alții sunt plantați în proiecte de reîmpădurire sau ca perdele forestiere de protecție la vânt. Iar unele varietăți de pin au semințe comestibile – le găsim și în comerț.
În Suedia (dar nu numai acolo!), iarna se prepară chiar un „ceai“din ace și conuri tinere de Pinus nigra (pinul negru european, numit și pinul austriac). Uleiul obținut prin distilare din acele de pin e utilizat în medicină. Pinul are multe beneficii pentru sănătate. Sunt utile acele, conurile, scoarța, rășina și, desigur, uleiul esențial extras din acestea. Indiferent în ce formă consumăm pinul, introducem în organism mari cantități de vitamina C – un element esențial al sistemului nostru imunitar. Mai mult, vitamina C e un component esențial al colagenului, necesar pentru crearea de noi celule, fibre musculare, țesuturi și vase sanguine. Acele și scoarța pinului conțin, de asemenea, mari cantități de vitamina A, alături de alte carotenoide – acestea acționează ca antioxidanți, îmbunătățind vederea.