Plante luminoase

Această grădină olandeză își are punctul culminant toamna: tufele, ierburile decorative și plantele anuale sunt atât de frumos combinate, încât la fiecare pas putem descoperi compoziții și aranjamente noi

Această grădină olandeză își are punctul culminant toamna: tufele, ierburile decorative și plantele anuale sunt atât de frumos combinate, încât la fiecare pas putem descoperi compoziții și aranjamente noi

Cei care caută ceva deosebit vor fi încântați să vadă gădina lui Jaap de Vries și a soției sale, Maria. Refugiul verde este mare și amenajarea lui a început în 2009. Grădina a purtat de la început numele de „Jakobstuin“, după numele de botez al proprietarului.

Proprietarul grădinii s-a inspirat pentru „tuin“(cuvântul neerlandez pentru „grădină“) din aranjamentele de prerie și din grădina „Le Jardin Plume“din Rouen (Normandia). „Suprafețele mari pe care cresc ierburi decorative și tufe cu aspect sălbatic m-au fascinat la fel de mult ca stilul natural al lui Piet Oudolf, cunoscutul arhitect peisagist olandez“, spune Jaap de Vries.

Astfel că în „Jakobstuin“plantele se îmbină armonios unele cu altele. „Pentru această grădină, în care nu se află garduri vii, trandafiri și plante cățărătoare, nu am făcut niciun fel de plan detaliat“, povestește grădinarul pasionat modul în care a procedat în spațiul verde. În schimb, a fost foarte atent la structurile plantelor și la formele frunzelor și florilor. Între timp, imaginea de ansamblu a straturilor șerpuite pare o pictură reușită. Proprietarul grădinii privește, de pe aleile de gazon, diferitele perspective care se deschid în toate direcțiile. Mai

importantă decât teoria culorilor este petru el combinația armonioasă de specii și soiuri diferite. Dacă grupurile de tufe și ierburile decorative nu arată bine din toate unghiurile, atunci el pune mâna pe cazma și mută exemplarele deranjante sau aduce altele noi. În felul acesta, grădina este mereu în schimbare.

La sfârșitul verii începe perioada tufelor târzii, dintre care amintim ochiul-boului, mireasa-soarelui, troscotul, jaleșul și rujile (Echinacea). Aceste tufe decorează grădina alături de capsulele de semințe ale speciilor care înfloresc devreme, cum este Liatris, și alături de ierburi decorative. Despre cele din urmă proprietarul grădini spune: „Dacă sunt amplasate în locul potrivit din strat, ierburile captează lumina soarelui și luminează locurile mai întunecate“.

Faptul că grădina-prerie se dezvoltă atât de bine se datorează și solului nisipos. Acesta este îmbogățit primăvara cu puțin calcar și i se mai adaugă și câteva doze de amestec mineral. Plantele nu au nevoie de îngrășământ suplimentar. Primăvara devreme, olandezul taie ierburile și tufele. Se mărunțește și repartizează materialul organic obținut astfel printre plante. „Dacă mai sunt goluri în straturi, le umplu cu Cleome“, spune Jaap de Vries. „ Aceste plante fac flori delicate până la primul ger.“

„La margine, în mijloc sau în fundal, ierburile decorative sunt mijlocitori excelenți în strat. Siluetele și florile delicate au un farmec natural“

Varietate luxuriantă, ce încântă privirile: în fața jaleșului (Eupatorium) care crește discret în fundal se înalță verbine înalte (Verbena bonariensis), ruji (Rudbeckia) și ochiul-boului (Kalimeris ‘Madiva’), care atrag privirile. Punctele de atracție dintre ele sunt ierburile decorative, precum Stipa tenuissima de 70 cm înălțime, Pennisetum și Calamagrostis brachytricha

Jaap de Vries își îngrijește cu dragoste aranjamentele. Îi place galbenul cald al rujilor (Rudbeckia triloba), o varietate stufoasă, dar cu viață scurtă din America de Nord, care se înmulțește singură în grădină

Jaleșul cu flori dese (Stachys ‘Hummelo’) – aici alături de mireasa-soarelui cu flori portocalii (Helenium) și șopârliță candelabru (Veronicastrum) – este atrăgător și după perioada de înflorire din iulie-septembrie. Pennisetum (Pennisetum alopecuroides) este o specie frumoasă și ușor de îngrijit, potrivită pentru grădina de toamnă

Scenă perfectă: soarele de dimineață mângâie spicele pufoase și argintii ale ierbii Calamagrostis brachytricha, de 1 m înălțime, dar și florile violete ale verbinei înalte (Verbena bonariensis)