Mor­co­vi co­lo­rați

Mor­co­vii de­li­ci­oși sunt acum în plin se­zon. Ci­ne a se­mă­nat la timp poa­te înce­pe cu­le­sul. Altmin­teri ar tre­bui să vă no­tați câte­va soi­uri in­te­re­san­te pe ca­re să le se­mă­nați la pri­mă­va­ră

Gradina Mea de Vis - - Îngrijire -

Mor­co­vii sunt astă­zi por­to­ca­lii pen­tru că oa­me­nii i-au tot cul­ti­vat și încru­cișat de pes­te 1.000 de ani, es­te de pă­re­re Phi­lipp Si­mon, cer­ce­tă­tor și hor­ti­cul­tor la Uni­ver­si­ta­tea din Wis­con­sin, Sta­te­le Uni­te ale Ame­ri­cii. La ori­gi­ne, ră­dă­ci­ni­le erau al­be, gal­be­ne, roșii sau vi­o­le­te. Pri­mul soi por­to­ca­liu a luat naște­re în se­co­lul al XVII-lea, în Olan­da. Până în zi­ua de azi, mor­co­vii bo­gați în be­ta­ca­ro­ten se trag din doi pre­de­ce­sori: ‘Long Oran­ge’ cu ră­dă­cini lun­gi și as­cuți­te și ‘ Ear­ly Horn’ cu ră­dă­cini boan­te, în for­mă de con sau ci­lin­dri­ce.

Mor­co­vii al­bi și gal­beni au fost con­si­de­rați mult timp nu­treț pen­tru ani­ma­le și dis­prețu­iți în bu­că­tă­rie, dar de cu­rând une­le soi­uri rus­ti­ce, cum sunt ‘Kütti­ger’, ‘Jau­ne du Do­ubs’, ori­gi­nar din Fra­nța, încep să fie din nou fo­lo­si­te în bu­că­tă­rie. Am­be­le soi­uri se ca­rac­te­ri­ze­a­ză prin gus­tul blând și fap­tul că pot fi păs­tra­te mult timp. Așa că acum gră­di­na­rii și bu­că­ta­rii pot ale­ge din­tr-o pa­le­tă foar­te va­ria­tă de soi­uri și cu­lori, chiar da­că în pi­ețe mor­co­vii por­to­ca­lii ocu­pă în con­ti­nua­re lo­cul întâi în pre­fe­ri­nțe și în vânzări.

Va­rian­te­le vi­o­le­te pro­vin din Asia Cen­tra­lă, un­de au fost cul­ti­va­te de su­te de ani. Soi­u­ri­le noi, cum es­te ‘Pur­ple Ha­ze’, con­si­de­rat un soi ori­gi­nar, sunt în re­a­li­ta­te va­ri­e­tăți hi­bri­de, ca­re co­nțin însă ge­na soi­u­lui săl­ba­tic. Dar în ca­zul soi­u­ri­lor roșii, cum es­te ‘Chan­te­nay Ro­u­ge’, es­te într-ade­văr vor­ba des­pre va­ri­e­tăți is­to­ri­ce. Ele se mai gă­sesc astă­zi doar da­to­ri­tă hor­ti­cul­to­ri­lor spe­cia­li­zați în cul­turi bio și co­le­cți­o­na­ri­lor de se­mi­nțe.

Ră­dă­ci­ni­le cresc foar­te bi­ne într-un pă­mânt ni­si­pos și lu­tos sau într-unul bo­gat în hu­mus, afânat în pro­fun­zi­me, îmbo­gățit cu com­post ma­tu­rat sau îngrășă­mânt ce co­nți­ne mult po­ta­siu. Es­te foar­te im­por­tant să pli­viți la timp bu­ru­i­e­ni­le, altfel ră­sa­du­ri­le ti­ne­re vor fi aco­pe­ri­te ra­pid de ier­bu­ri­le săl­ba­ti­ce. Mor­co­vii su­por­tă mai bi­ne us­că­ci­u­nea de­cât ume­ze­a­la ex­ce­si­vă, dar în pe­ri­oa­da prin­ci­pa­lă de crește­re, între mij­lo­cul lui iu­lie și până în sep­tem­brie, tre­bu­ie să-i udați re­gu­lat.

Pen­tru con­su­mul zil­nic, cu­le­geți mor­co­vii când do­riți și câți aveți ne­voie, dar de pre­fe­ri­nță înain­te de a fi co­pți pe de­plin, pen­tru că ast­fel ră­dă­ci­ni­le vor fi mai fra­ge­de și mai su­bțiri. Soi­u­ri­le târzii se scot din strat când frun­ze­le încep să se de­co­lo­re­ze și când ră­dă­ci­ni­le încep să se ro­tun­je­as­că la ca­pe­te. În re­gi­u­ni­le cu cli­mă mai blândă, mor­co­vii nu tre­bu­ie de­po­zi­tați pen­tru păs­tra­re. Un strat înalt de o pal­mă de paie mă­ci­na­te, aco­pe­ri­te cu fo­lie, ofe­ră o pro­te­cție su­fi­ci­en­tă con­tra ză­pe­zii și ge­ru­lui, iar mor­co­vii ca­re ră­mân în pă­mânt își păs­tre­a­ză ast­fel aro­ma de­pli­nă.

Por­to­ca­lii, gal­beni sau roșii – cu­lo­ri­le di­fe­ră în fun­cție de soi. Be­ta­ca­ro­te­nul co­lo­re­a­ză mor­co­vii în gal­ben și por­to­ca­liu, iar li­co­pi­na îi fa­ce roșii. Va­ri­e­tăți­le în nua­nțe blânde de alb și crem nu co­nțin ni­ci­u­na din­tre aces­te sub­sta­nțe

Pla­se­le de pro­te­cție din ma­te­ria­le tex­ti­le, per­me­a­bi­le la aer și lu­mi­nă, pro­te­je­a­ză mor­co­vii de in­sec­te­le dău­nă­toa­re, de exem­plu de pă­du­chii ca­re ata­că frun­ze­le și ră­dă­ci­ni­le. În plus, pla­se­le sunt bu­ne și iar­na, când pro­te­je­a­ză plan­te­le de vântul înghețat

Înain­te de de­po­zi­ta­re, mor­co­vii se așa­ză în stra­turi în lă­dițe, iar spați­i­le din­tre ei se um­plu cu ni­sip gro­si­er. Mor­co­vii ră­mân proas­peți și cro­ca­nți până la 2-3 luni într-o piv­niță sau într-un șo­pron un­de tem­pe­ra­tu­ra es­te de apro­xi­ma­tiv 5 °C

Tăiați frun­ze­le chiar de la ba­ză, cu un cuțit as­cuțit. Mor­co­vii nu se spa­lă, iar pă­mântul de pe ei nu tre­bu­ie cu­rățat cu pe­ria, ci doar scu­tu­rat ușor cu mâna, pen­tru a nu răni coa­ja su­bți­re.

Cul­tu­ra mix­tă de mor­co­vi și ce­a­pă es­te foar­te be­ne­fi­că: am­be­le plan­te se pro­te­je­a­ză una pe alta de dău­nă­tori. Mus­cu­lițe­le de mor­co­vi și ce­le de ce­a­pă sunt alun­ga­te de mi­ro­sul plan­te­lor. Sfat: se­mă­nați de­vre­me, pen­tru a pre­ve­ni apa­riția dău­nă­to­ri­lor. Nu fo­lo­siți îngrășă­mânt proas­păt de ori­gi­ne ani­ma­lă (gu­noi de grajd) și stro­piți stra­tu­ri­le în mod re­gu­lat cu ce­ai de us­tu­roi sau de fe­ri­gă.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.