Morcovi colorați

Morcovii delicioși sunt acum în plin sezon. Cine a semănat la timp poate începe culesul. Altminteri ar trebui să vă notați câteva soiuri interesante pe care să le semănați la primăvară

Morcovii sunt astăzi portocalii pentru că oamenii i-au tot cultivat și încrucișat de peste 1.000 de ani, este de părere Philipp Simon, cercetător și horticultor la Universitatea din Wisconsin, Statele Unite ale Americii. La origine, rădăcinile erau albe, galbene, roșii sau violete. Primul soi portocaliu a luat naștere în secolul al XVII-lea, în Olanda. Până în ziua de azi, morcovii bogați în betacaroten se trag din doi predecesori: ‘Long Orange’ cu rădăcini lungi și ascuțite și ‘ Early Horn’ cu rădăcini boante, în formă de con sau cilindrice.

Morcovii albi și galbeni au fost considerați mult timp nutreț pentru animale și disprețuiți în bucătărie, dar de curând unele soiuri rustice, cum sunt ‘Küttiger’, ‘Jaune du Doubs’, originar din Franța, încep să fie din nou folosite în bucătărie. Ambele soiuri se caracterizează prin gustul blând și faptul că pot fi păstrate mult timp. Așa că acum grădinarii și bucătarii pot alege dintr-o paletă foarte variată de soiuri și culori, chiar dacă în piețe morcovii portocalii ocupă în continuare locul întâi în preferințe și în vânzări.

Variantele violete provin din Asia Centrală, unde au fost cultivate de sute de ani. Soiurile noi, cum este ‘Purple Haze’, considerat un soi originar, sunt în realitate varietăți hibride, care conțin însă gena soiului sălbatic. Dar în cazul soiurilor roșii, cum este ‘Chantenay Rouge’, este într-adevăr vorba despre varietăți istorice. Ele se mai găsesc astăzi doar datorită horticultorilor specializați în culturi bio și colecționarilor de semințe.

Rădăcinile cresc foarte bine într-un pământ nisipos și lutos sau într-unul bogat în humus, afânat în profunzime, îmbogățit cu compost maturat sau îngrășământ ce conține mult potasiu. Este foarte important să pliviți la timp buruienile, altfel răsadurile tinere vor fi acoperite rapid de ierburile sălbatice. Morcovii suportă mai bine uscăciunea decât umezeala excesivă, dar în perioada principală de creștere, între mijlocul lui iulie și până în septembrie, trebuie să-i udați regulat.

Pentru consumul zilnic, culegeți morcovii când doriți și câți aveți nevoie, dar de preferință înainte de a fi copți pe deplin, pentru că astfel rădăcinile vor fi mai fragede și mai subțiri. Soiurile târzii se scot din strat când frunzele încep să se decoloreze și când rădăcinile încep să se rotunjească la capete. În regiunile cu climă mai blândă, morcovii nu trebuie depozitați pentru păstrare. Un strat înalt de o palmă de paie măcinate, acoperite cu folie, oferă o protecție suficientă contra zăpezii și gerului, iar morcovii care rămân în pământ își păstrează astfel aroma deplină.

Portocalii, galbeni sau roșii – culorile diferă în funcție de soi. Betacarotenul colorează morcovii în galben și portocaliu, iar licopina îi face roșii. Varietățile în nuanțe blânde de alb și crem nu conțin niciuna dintre aceste substanțe

Plasele de protecție din materiale textile, permeabile la aer și lumină, protejează morcovii de insectele dăunătoare, de exemplu de păduchii care atacă frunzele și rădăcinile. În plus, plasele sunt bune și iarna, când protejează plantele de vântul înghețat

Înainte de depozitare, morcovii se așază în straturi în lădițe, iar spațiile dintre ei se umplu cu nisip grosier. Morcovii rămân proaspeți și crocanți până la 2-3 luni într-o pivniță sau într-un șopron unde temperatura este de aproximativ 5 °C

Tăiați frunzele chiar de la bază, cu un cuțit ascuțit. Morcovii nu se spală, iar pământul de pe ei nu trebuie curățat cu peria, ci doar scuturat ușor cu mâna, pentru a nu răni coaja subțire.

Cultura mixtă de morcovi și ceapă este foarte benefică: ambele plante se protejează una pe alta de dăunători. Musculițele de morcovi și cele de ceapă sunt alungate de mirosul plantelor. Sfat: semănați devreme, pentru a preveni apariția dăunătorilor. Nu folosiți îngrășământ proaspăt de origine animală (gunoi de grajd) și stropiți straturile în mod regulat cu ceai de usturoi sau de ferigă.