Flori de tei

Ci­ne nu cu­noaște par­fu­mul preg­nant al aces­tor flori, ca­re ne învă­lu­ie pri­mă­va­ra cu mi­re­as­ma lor in­con­fun­da­bi­lă?

Gradina Mea de Vis - - Plante Melifere -

Încă din ce­le mai ve­chi tim­puri, tei­ul es­te re­cu­nos­cut pen­tru ca­li­tăți­le sa­le te­ra­peu­ti­ce ex­traor­di­na­re, iar mi­ro­sul ema­nat de flo­ri­le sa­le es­te încântă­tor, aces­ta re­si­mțin­du-se din plin spre sfârșit de pri­mă­va­ră. Flo­ri­le de tei co­nțin un ulei ese­nțial nu­mit far­ne­sol ca­re le con­fe­ră mi­ro­sul îmbă­tă­tor.

Co­nți­nu­tu­lui bo­gat în sub­sta­nțe ac­ti­ve i se da­to­re­a­ză efi­ca­ci­ta­tea aces­tor flori în caz de vi­ro­ze, ră­ce­a­lă, gri­pă, fe­bră, tu­se, bro­nși­tă, amig­da­li­tă, astm, dar și în caz de obo­se­a­lă, sur­me­naj psi­hic, in­som­nie, de­pre­sie, emo­ti­vi­ta­te, iri­ta­bi­li­ta­te, an­xi­e­ta­te, ner­vo­zi­ta­te, du­reri de cap, mi­gre­ne și afe­cți­uni ale sis­te­mu­lui ner­vos, pre­cum și atunci când su­fe­rim de co­lici ab­do­mi­na­le, tul­bu­rări di­ges­ti­ve, dis­chi­ne­zie bi­lia­ră. Ast­fel flo­ri­le de tei au un efect an­ti­de­pre­siv, eu­fo­ri­zant, se­da­tiv, an­tis­pas­mo­dic,

emo­li­ent, de­con­ges­tiv, întă­ri­tor, dia­fo­re­tic, flu­i­di­ze­a­ză sânge­le și fa­vo­ri­ze­a­ză cir­cu­lația prin­tr-o ușoa­ră va­so­di­la­tație, re­duc pre­si­u­nea ar­te­ria­lă cau­za­tă de stres și îmbu­nă­tățesc fun­cția între­gu­lui sis­tem car­di­o­vas­cu­lar, scad fe­bra și fa­vo­ri­ze­a­ză tran­spi­rația. Stu­dii re­cen­te au ară­tat că ele au și un im­pact di­rect asu­pra ca­pa­ci­tății de apă­ra­re ge­ne­ra­le a or­ga­nis­mu­lui nos­tru.

Ne­lip­si­te și în cos­me­ti­că, ele com­bat ce­ar­că­ne­le, re­pre­zin­tă un re­me­diu pen­tru ochii obo­siți și um­flați, tra­te­a­ză te­nul cu pori di­la­tați, pre­cum și te­nul iri­tat, ri­dat sau îmbă­trânit, hi­dra­te­a­ză și re­vi­go­re­a­ză te­nul tern, pa­lid și lip­sit de stră­lu­ci­re. Ele ne aju­tă să avem o pi­e­le ca­ti­fe­la­tă și au un efect cal­mant și de­con­ges­ti­o­nant și sti­mu­le­a­ză crește­rea pă­ru­lui. Dar tei­ul es­te și unul din­tre cei mai îndră­giți ar­bori de că­tre har­ni­ce­le al­bi­ne. Iar par­fu­mul preg­nant al flo­ri­lor de tei îl re­gă­sim la fel de ade­me­ni­tor și în mi­e­rea de tei. Și, la fel, pro­pri­e­tăți­le de ex­ce­pție ale aces­tor mi­nu­na­te flori sunt și ele tran­smi­se grație mun­cii ne­o­bo­si­te ale al­bi­ne­lor și mi­e­rii de tei, îmbo­găți­tă însă prin sub­sta­nțe­le adău­ga­te de al­bi­ne prin chi­mia doar de ele ști­u­tă.

Tei­ul es­te și un co­pac mi­to­lo­gic. Eu­ro­pe­nii ve­de­au tei­ul ca pe un ar­bo­re sa­cru pen­tru că era pre­fe­rat de că­tre al­bi­ne, fi­ind nu­mit chiar „co­pa­cul al­bi­ne­lor“, iar lem­nul ar­bo­ri­lor era ade­sea fo­lo­sit pen­tru icoa­ne sau alte obi­ec­te de cult. La rândul ei, mi­e­rea obți­nu­tă din flo­ri­le de tei era, așa cum es­te și astă­zi, foar­te apre­cia­tă, fi­ind con­si­de­ra­tă unul din­tre ce­le mai bu­ne sor­ti­men­te de mi­e­re.

Tei­ul și flo­ri­le de tei au fost și sunt su­bi­ec­tul unor le­gen­de și su­per­stiții, iar ca­rac­te­rul sa­cru era atât de pu­ter­nic în une­le re­gi­uni, încât cel ce tăia un tei pu­tea fi pe­dep­sit chiar și cu moar­tea. Era con­si­de­rat co­pa­cul sa­te­lor, era vene­rat ca ar­bo­re sfânt, iar în ju­rul său s-au țe­sut nu­me­roa­se le­gen­de și su­per­stiții.

La ve­chii greci, el era sem­nul iu­bi­rii con­ju­ga­le, al soți­ei per­fec­te, al sim­pli­tății, ino­ce­nței și bu­nă­tății. Și la ro­mani tei­ul însem­na iu­bi­re con­ju­ga­lă și fi­de­li­ta­te în cu­plu. Era, în ace­lași timp, co­pa­cul Iu­no­nei, zeița că­să­to­ri­ei, și co­pa­cul lui Ve­nus, zeița iu­bi­rii. Proas­peții că­să­to­riți își pu­neau în ca­să ra­muri de tei înflo­rit, des­pre ca­re cre­de­au că aduc sta­bi­li­ta­te și înțe­lep­ci­u­ne. Tot la ro­mani, fe­ci­oa­re­le își pu­neau co­ro­nițe din flori de tei cu oca­zia săr­bă­to­rii zeiței fer­ti­li­tății, Ce­res, du­pă cum aflăm de la Ovi­diu, ma­re­le po­et exi­lat pe me­le­a­gu­ri­le noas­tre.

Și tri­bu­ri­le ger­ma­ni­ce vene­rau tei­ul, pe ca­re îl nu­me­au „co­pa­cul pă­cii și al drep­tății“. Po­tri­vit lui He­ro­dot, ghi­ci­to­rii sciți își fă­ce­au di­vi­nați­i­le cu frun­ze de tei.

Pen­tru ve­chii ce­lți, el sim­bo­li­za altru­is­mul, iar ger­ma­nii res­pec­tau tei­ul drept un co­pac sa­cru al îndră­gos­tiți­lor, având ca­pa­ci­ta­tea de a dă­rui fer­ti­li­ta­te și pros­pe­ri­ta­te, iar con­form obi­cei­u­lui, în Evul Me­diu, ti­ne­rii își ju­rau iu­bi­re la um­bra unui tei, exis­tând și cre­di­nța că tei­ul îi va fa­ce să spu­nă doar ade­vă­rul.

Ade­se­ori, un tei încăr­cat de ani mar­ca lo­cul cen­tral de întâlni­re a oa­me­ni­lor din mul­te sa­te și co­mu­ni­tăți ru­ra­le. Sub un ast­fel de tei ave­au loc con­sfă­tu­i­ri­le de rein­sta­la­re a drep­tății și pă­cii între oa­meni, cre­zându-se că acest ar­bo­re are pu­te­rea de a adu­ce la lu­mi­nă ade­vă­rul.

Mu­lțu­mim Api­da­va pen­tru re­a­li­za­rea ar­ti­co­lu­lui.

Flo­ri­le de tei co­nțin co­li­ni­nă, ace­til­co­li­nă, fla­vo­noi­de, proan­to­ciani, mu­ci­la­gii, sa­po­ni­ne, ste­ro­li, vi­ta­mi­ne, ami­noa­ci­zi, ta­nici și za­ha­ruri

Tei­ul îmbo­gățește ori­ce gră­di­nă și o fa­ce să pa­ră mai ge­ne­roa­să. Um­bra lui e bi­ne­fă­că­toa­re va­ra, iar flo­ri­le ca­re se des­chid în iu­nie um­plu ae­rul cu un par­fum in­con­fun­da­bil

Stu­pi­nă în mai și iu­nie: al­bi­ne­le sunt foar­te ocu­pa­te când înflo­resc teii

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.