Ficățeaua Mici și fermecătoare
Trebuie să vă aplecați pentru a descoperi farmecul acestei tufe. În grădina Ritei Thomsen, de lângă Flensburg, ficățeaua anunță primăvara. Cine s-a îndrăgostit de Hepatica va deveni un colecționar al plantei
Este delicată și poate suci capul multor grădinari. Dar ficățeaua nu este întotdeauna ușor de cultivat. Am vorbit cu o colecționară care adună diferite soiuri de ficățea în grădină de peste 40 de ani. Uneori are mai mult succes, alteori mai puțin, după cum ea însăși recunoaște. „Mai ales numeroase dintre varietățile care provin din Japonia, cu flori bătute și care arată foarte bine primăvara, sunt sensibile la ger și dispar rapid din grădină, înainte să prindă rădăcini cu adevărat“, povestește Rita Thomsen din experiență. Uneori planta cumpărată era prea tânără, alteori condițiile din grădină nu au fost bune în timpul verii (prea cald și prea uscat) sau, dimpotrivă, iarna a fost prea umedă.
În solul nisipos din Schleswig-Holstein se dezvoltă foarte bine mai ales soiurile ficățelei comune (Hepatica nobilis). Frumusețile cu flori simple se înmulțesc prin semințe din luna mai, așa că în decursul anilor, de-a lungul gardului viu și sub Hamamelis, iau naștere covoare dese și colorate. Apar mereu și varietăți noi, căci natura nu poate fi ținută în frâu!
Fermecătoare este și ficățeaua din Transilvania (Hepatica transsilvanica) care crește intens și care este originară din pădurile din Carpații românești. Uneori ea își deschide încă din februarie florile mari, de până la 5 cm, albastre și asemănătoare unor anemone. „ Atât florile, cât și frunzele sunt mai mari decât la varietatea comună“, spune Rita Thomsen și se întoarce imediat spre tufele mari de 40 cm ale acestor vestitori ai primăverii care se înmulțesc prin rădăcini aeriene scurte. Soiurile cu flori albastre, roz și albe sunt preferatele colecționarilor. În principiu, la toate varietățile frunzele apar după flori. Atunci este momentul optim de plantare. După ce au prins rădăcini, tufele veșnic verzi se bucură dacă au la dispoziție substanțe nutritive din belșug. Un strat de scoarță măcinată sau compost mărunțit și un îngrășământ administrat primăvara oferă condiții bune de start. În rest, plantele trebuie lăsate în pace și vă vor încânta cu florile delicate mulți ani la rând.
1 Ca niște rubine sclipesc florile bătute și roz ale soiului Hepatica nobilis ‘Rote Glut’, pe tulpini înalte de 15 cm. 2 De basm este soiul cu flori violete Hepatica nobilis ‘Walter Otto’. Petalele au o formă ascuțită. 3 Din încrucișarea soiurilor Hepatica transsilvanica și Hepatica nobilis var. nobilis a ieșit varietatea ‘Millstream Merlin’. Are flori de un albastru intens, cu mijloc galben. 4 Deasupra petalelor bleu se află, la soiul Hepatica transsilvanica ‘Conny Greenfield’, petale mai mici și mai închise la culoare. 5 Foarte decorativă este și ficățeaua cu flori bătute Hepatica-nobilis ‘Maria Theresia’, care se înmulțește prin separare.
6 Flori bătute face și Hepatica nobilis ‘Rubra Plena’. Florile roz apar deasupra frunzelor trifoliate.
7 De la un colecționar Rita Thomsen a cumpărat soiul cu flori albastre și bătute ‘Tschechien’. Nu este mereu ușor să căutați anumite soiuri de ficățea. Mai bine este să studiați oferta din piețe și pepiniere specializate.