ÎN AL NOU~LEA CER
O odisee în Ecuador, de la culmile orașului andin Quito până la o privire de la înălțime asupra pădurii tropicale.
La întoarcerea din Ecuador mă întrebam dacă să pun mersul nesigur pe seama jet-lagului sau efectelor întârziate ale răului de munte. Sau poate această instabilitate stranie avea de-a face cu trecerea de la minunat la prozaic, de la paradis la rutină? Ecuador se află pe linia imaginară care străbate centrul Pământului, despărțind emisfera nordică de cea sudică, linia căreia îi datorează și numele. Cu un lanț muntos, Anzii, în inima sa, Oceanul Pacific pe coasta de vest și pădurea amazoniană de-a lungul graniței de est, este o țară de o frumusețe intensă, diversă și uluitoare.
În capitala Quito, situată în Anzi, natura contează. Amenințat de pericolul focului vulcanic, orașul se înalță la peste 2.800 de metri deasupra nivelului mării, unde aerul rarefiat poate pune probleme de respirație. Investiți într-o brățară cu magneziu, beți o ceașcă miraculoasă de ceai de coca și porniți să explorați acest oraș ce se întinde într-o vale lungă. Orice colț din Quito e o explozie de viață. Negustorese de la țară, în fuste de catifea și specificele pălării Homburg, împodobite cu ghirlande din limete, de-abia se văd de după munții de avocado. Bărbați mustăcioși afumă banane și pește pe grătare în aer liber și sunt vânzători ambulanți de fructul dragonului, tricouri cu Peppa Pig, pături brodate cu lame, pălării panama și foitaje uriașe cu cremă; pisoiași se adăpostesc în jachetele lor de lână.
Quito este fără echivoc un oraș catolic, locuit inițial de incași și cucerit de spanioli în 1534, plin de lăcașuri de cult albe ca bezeaua, mănăstiri cu grădini umbrite și o impresionantă biserică iezuită poleită cu aur. Pe o stradă retrasă, un atelier se ocupă doar cu repararea obiectelor de cult din porțelan – o intervenție prin care sunt reatașate de corp membre ceramice precum o mână pictată cu stigmate sângerii. Într-o pictură înfățișând Cina cea de Taină, din catedrala construită la scară joasă de teama cutremurelor, Isus este servit cu un porcușor de Guineea la cuptor – o specialitate andină –, în timp ce discipolii lui se mulțumesc cu turte de mălai. Cocoțată pe un deal înalt ce domină orașul, o Madonă din aluminiu cu aripi, înaltă de 45 de metri, pare o figură maternă pentru cetățenii de la picioarele ei.
În Plaza de San Francisco, în fața uneia dintre cele mai vechi biserici din Ecuador, un grup de oameni dau din picior și se mișcă ușor în ritmul unei formații locale, în timp ce două femei în bluze cu o broderie veselă, machiate cu un fard de pleoape albastru intens, își răsucesc fustele și își învârt pălăriile sombrero pe sunetul muzicii. Acesta-i un oraș ce abundă în clădiri baroce maiestuoase. Intrarea din marmură a celui mai frumos hotel din Quito se află într-un colț al pieței. Casa Gangotena are încă farmecul unei reședințe familiale în stil Belle Epoque. Un living extrem de luminos seamănă cu o grădină de crini imperiali, orhidee atât de perfecte încât par din ceară și ghivece cu ferigi luxuriante. Oaspeții sunt tratați ca membri ai familiei Gangotena. Nici o cerință nu-i imposibilă: hainele ude sunt uscate cât ai clipi, iar ceaiul de ghimbir sosește pe o tavă argintată înainte să apuci să-l comanzi. De pe terasa privată a dormitorului stylish se deschide o priveliște panoramică asupra acoperișurilor, turnurilor cu clopote și cupolelor ce se ivesc dintre arbuștii de bougainvillea violacee.
La o distanță de trei ore cu mașina de Quito, în inima pădurii tropicale sud-americane, unul dintre locurile din lume cu cea mai mare cantitate de precipitații, se află Mashpi. Pe jumătate vizibilă din ceața eterică,ubicuă,ce cuprinde văile la fel de seducător ca vălurile Salomeei, Mashpi este una dintre cele mai interesante cabane eco pe care le știu. Din cauza defrișărilor agresive și lăcomiei oamenilor, ariile împădurite, cândva vaste, și fauna sălbatică din ele sunt pe cale de dispariție. În 2001, Roque Sevilla, un fost primar al orașului Quito, a început să cumpere peste 1.200 de hectare de pădure, ceea ce a dus la salvarea câtorva mii de specii de animale, insecte, păsări și plante. Apoi, construirea cabanei a furnizat o sursă de venit comunității locale. Ghidați de Sevilla și de o echipă de botaniști, locuitorii din zonă sunt acum o componentă esențială din proiectul de a salva acest ecosistem prețios. Cabana cu pereți din sticlă, ce amintește de o construcție de-a lui Frank Lloyd Wright, arată ca o încrucișare între un hotel aparent minimalist (dotat cu dormitoare senzaționale) și un campus universitar de top – cu alte cuvinte, un loc unde oaspeții pot savura un daiquiri cu mure în timp ce participă la o discuție despre salvarea speciilor rare de viespi sau despre obiceiurile nocturne ale broaștei transparente.
În contextul programului de conservare a naturii, oaspeții sunt tratați ca niște studenți atenți și promițători, iar această atmosferă universitară e, de fapt, o invitație flatantă și irezistibilă de a deveni participant la marea operațiune eco. Echipați cu cizme din cauciuc și bețe de trekking, pornim în expediție însoțiți de ghizii Manolo și José, care au trăit aici toată viața lor.Ne mișcăm în ritmul zilei – la răsărit suntem pe terasa de pe acoperiș pentru a vedea păsări precum papagalii cu fața roz, apoi ne îndreptăm spre pădure.
După ce ne legănăm de plante agătățoare ce atârnă de copaci înalți de peste 30 de metri și ne minunăm de forța uneia dintre cele 40 de cascade din arealul Mashpi, străbatem cărarea pietruită de-a lungul Lagoon River. Apa ne stropește cizmele, pâraie ne curg pe spinare. Niciodată n-am fost atât de fericită să fiu udă leoarcă. Păduri plantate în urmă cu șapte secole devin vizibile din vârful turnului de observație ce se înalță peste coronament. Urmează cel mai bun antrenament pentru picioare: la 75 de metri deasupra boltei copacilor, pe o bicicletă aeriană în tandem. O privire cu adevărat de la înălțime asupra pădurii, această experiență poate fi problematică pentru cei care au agorafobie, dar este absolut încântătoare pentru toți cei care iubesc natura.
Mashpi este habitatul a 400 de specii de păsări și 1.750 de varietăți de molii și fluturi. Din telecabina Dragonfly vedem o rară veveriță neagră cățărându-se în copac; un colibri stă în cuib la nivelul ochilor noștri; la asfințit, un păianjen veninos lucește în lumina făcliei. La final ieșim într-un luminiș de basm unde, spionate de o nevăstuică, grupuri de colibri cu spatele verde-smarald zboară la mică înălțime și sorb apă cu zahăr dintr-un pahar cu Thumbelina așezat lângă noi. Aripile lor ca de super-jet sunt atât de aproape de noi, încât genele ne flutură în ritm cu ele. José locuia pe vremuri la ferma ocupată acum de colonia de colibri. E locul unde, înainte de sosirea lui Sevilla, s-a întrebat o dată cine merită rația de mâncare – el sau singura vacă pe care o avea. „Poți descrie Mashpi într-un singur cuvânt?”, l-am întrebat. „Mágico”, mi-a răspuns, zâmbind larg. Cu același cuvânt ar fi putut descrie Ecuadorul în întregime, un tărâm vrăjit.
Iberia (www.iberia.com) zboară spre Quito prin Madrid. Casa
Gangotena (www.casagangotena.com), de la circa 305 £/cameră/noapte. Mashpi Lodge (www.mashpilodge.com), de la circa 1.030 £/cameră/ noapte în regim all-inclusive.