HANIF KUREISHI
Ați spus la un moment dat că există două întrebări pe care oricine ar trebui să și le pună la fiecare zece ani: 1. Cum ar trebui să trăiesc? 2. Cine vreau să fiu? Care au fost ultimele dumneavoastră răspunsuri?
Eu sunt un om norocos. Trăiesc din scris. Am scris mereu, scriu și acum și asta este ceea ce îmi doresc să fac și în viitor. Sunt real entuziasmat de o idee, de ceea ce fac, de sinapsele din mintea mea, de scenarii. Ce mod incredibil de a-ți petrece viața! Așadar, nu doar o dată la zece ani, ci zilnic mă întreb: „Ce m-ar face astăzi fericit?” Mereu am același răspuns: „Vreau să mă așez la birou și să scriu.”
Nimicul este unul dintre cele mai expresive titluri din biblioteca mea. Cu ocazia apariției romanului Nimicul, o fantezie în jurul triunghiului soț-soție-amant, BAZAAR stă de vorbă cu scriitorul care nu s-a ferit niciodată de
subiecte delicate sau narațiuni confesive.
Nimicul este moartea, nimicul este frica, nimicul este iubirea risipită. Uneori, totul este nimic și nimicul este tot. Așa că mi s-a părut titlul corect.
Când am citit cartea, m-am simțit de parcă mă uitam la un film cu scene bine tăiate și montate, cu o grămadă de indicații scenice. Cum a fost making of-ul pentru cartea asta?
Când am scris Nimicul, mă uitam la foarte mult filme americane în alb și negru, cu o luminozitate redusă, ploaie multă, femei cu buze roșii, și îl citeam pe Georges Simenon. Îmi place Georges Simenon, scrie de parcă te-ai uita la un film – fraze scurte, concise, clare. Și, cum și eu scriu filme și cum aveam toate aceste influențe în minte, am ajuns la Nimicul.