ELENA VLĂDĂREANU

Harper's Bazaar (Romania) - - Bazaar -

„Îmi amin­tesc bi­ne primele luni din viața Evei, pri­ma noas­tră fe­tiță, când nu prea ieșe­am din ca­să și nu prea fă­ce­am ni­mic în ge­ne­ral în afa­ră de lu­cruri cas­ni­ce și de ce­le ca­re ți­neau de îngri­ji­rea ei. Un timp i-am fă­cut ma­saj te­ra­peu­tic, trei ore pe zi, adi­că erau trei ore în ca­re îi ma­sam pi­ci­o­rușe­le. Era așa, un timp sus­pen­dat, între mi­ne și ea, în ca­re pu­te­am să mă gândesc. Și nu, nu cred că mă gânde­am la li­te­ra­tu­ră, dar mă gânde­am la mi­ne și îmi apă­ru­se cum­va ca o cer­ti­tu­di­ne ide­ea că nu o să mai scriu. Când și când însă, îmi mai no­tam câte o idee. Erau mai de­gra­bă niște rânduri împrăștia­te, le­ga­te nu atât de mi­ne, cât de ex­te­ri­or, de toa­tă pre­si­u­nea so­cia­lă, co­mer­cia­lă, po­li­ti­că asu­pra ma­mei, mi se pă­rea atunci că a fi ma­mă de­veni­se un con­cept foar­te po­li­ti­zat, toa­tă lu­mea pă­rea că știe ce e mai bi­ne pen­tru o fe­meie ca­re a devenit ma­mă, de la preșe­din­te­le ță­rii la nu știu ce ar­hi­man­drit, față bi­se­ri­ce­as­că. În tim­pul ăsta, a vin­de ce­va unei ma­me de­veni­se ex­trem de sub­til. Cât de ta­re mi se pă­rea că mă țin eu în fața mar­ke­tin­gu­lui, tot am pus bo­tul la pros­ti­i­le new age cu hra­nă bio, nă­dra­gi de lână, pur­tat în man­du­ca. Bun, nu zic că sunt re­le, le-am pur­tat pe amândo­uă fe­tițe­le cât de mult am pu­tut, adi­că până m-au lă­sat ele, pen­tru că era mai prac­tic și mai con­for­ta­bil. La fel, nu mi­ni­ma­li­zez im­por­ta­nța hra­nei, dar să tran­sfor­mi toa­te astea din niște ale­geri fă­cu­te în cu­noști­nță de cau­ză și având un venit de­cent și de pe o po­ziție pri­vi­le­gia­tă în niște ca­li­tăți, în ce­va ce te fa­ce un pă­rin­te/o ma­mă mai bu­nă, abia aici mi se pa­re înfri­coșă­tor. Și ui­te-așa mai no­tam o idee, mai învârte­am în min­te do­uă rânduri, un frag­ment, se mai coa­gu­la ce­va.

În pri­mă­va­ra lui 2014, am fă­cut cu Ro­bert (Ro­bert Bă­lan e re­gi­zor de te­a­tru și soțul meu) un mic spec­ta­col pen­tru co­pii la un te­a­tru ca­re nu mai exis­tă acum, Mi­ni­on. Și lu­crând pen­tru Bâzdâc, așa se che­ma, Ro­bert a zis că poa­te ar tre­bui să fa­cem ce­va împreu­nă (ce­va se­ri­os, să ne-nțe­le­gem). Și eu i-am zis «ui­te, am niște bu­căți de text». Ca să i le pot ară­ta, a tre­bu­it să le dau o for­mă. Tex­tul meu – inițial a fost un spec­ta­col, Ha­be­mus be­be, pe ca­re l-am fă­cut în 2014; ul­te­ri­or l-am pu­bli­cat, Non Stress Test e car­tea, la Ca­sa de Pa­ri­uri Li­te­ra­re, în 2016 – nu e atât des­pre mi­ne, cât des­pre acest con­struct, al ma­ter­ni­tății. Si­gur, a por­nit de la mi­ne și de la ce mă pre­o­cu­pa pe mi­ne atunci, dar m-a in­te­re­sat mai de­gra­bă să pun lao­lal­tă niște pi­e­se de puz­zle de­cât să „Sun­tem do­uă mă­mici la echi­pă.

Co­le­ge­le noas­tre nu au fost ni­ci­o­da­tă sur­prin­se să ne va­dă alăp­tând în ves­tia­re, în tri­bu­ne.

Fap­tul că o po­ză cu ce­va ce pen­tru noi era nor­mal a devenit vi­ra­lă ne-a sur­prins foar­te mult.”

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.