GOTHIC WITH A TWIST SARAH PERRY

Harper's Bazaar (Romania) - - Talking Points -

Scri­i­toa­rea bri­ta­ni­că stă de vor­bă cu BAZAAR des­pre per­so­na­je­le ei fe­mi­ni­ne ce răs­toar­nă

re­pre­zen­tă­ri­le con­venți­o­na­le și des­pre pă­rți­le ne­o­bișnu­i­te ale pro­pri­ei sa­le vi­eți.

ASCULTÂND-O ȘI VORBIND CU SARAH PERRY, te între­bi cum din atâta li­niște uma­nă pot ieși că­rți atât de mis­te­ri­oa­se și go­ti­ce. Dar nu doar asta te sur­prin­de la au­toa­rea ca­re a ajuns pen­tru pri­ma oa­ră în Ro­mânia la Book­fest, pen­tru lan­sa­rea ce­lui de-al trei­lea ro­man al ei. Car­te a go­ti­cu­lui post­mo­dern, Mel­moth la­să un spi­rit-fe­meie să bântu­ie lu­mea în cău­ta­rea ce­lor mai mari vi­no­vății. Mel­moth, mar­to­rul-su­prem al ero­ri­lor lu­mii, de­vi­ne un sim­bol al ne­ce­si­tății de a fi mar­to­rii greșe­li­lor din jur, ca o ga­ra­nție că nu per­mi­tem ca viața să o ia la goa­nă.Sarah Perry a de­venit fai­moa­să mai ales da­to­ri­tă ce­lui de-al doi­lea său ro­man: {ar­pe­le din Essex (de­sem­nat Car­tea anu­lui la Bri­tish Book Awar­ds 2017). Fie că mo­di­fi­că ima­gi­nea fe­meii vic­to­ri­e­ne din ti­mi­dă în li­be­ră și ex­pan­si­vă, fie că ia per­so­na­jul mas­cu­lin cre­at de Char­les Ma­tu­rin în Mel­moth r`t`ci­to­rul și îl tran­sfor­mă într-o fe­meie-Mel­moth ca­re hoi­nă­rește prin is­to­rie, au­toa­rea se lup­tă ca li­te­ra­tu­ra ei să îi fa­că pe oa­meni mai co­nști­e­nți de ci­ne și cum ar tre­bui să fie. Li­te­ra­tu­ra es­te mai mult de­cât plă­ce­re, iar asta a fă­cut-o să scrie chiar și atunci când a fost diag­nos­ti­ca­tă cu ma­la­dia Gra­ves.

Ați cres­cut într-o fa­mi­lie bap­tis­tă stric­tă, cu o gră­ma­dă de res­tri­cții și aproa­pe fă­ră ac­ces la ar­tă con­tem­po­ra­nă, ci­ne­ma­to­gra­fie sau scris. În ce fel v-a in­flue­nțat ace­as­tă co­pi­lă­rie de­ci­zia de a de­ve­ni scri­i­tor?

Me­reu mi-am do­rit să scriu. Încă de când ave­am 4-5 ani, in­ven­tam și spu­neam po­vești în min­tea mea. Nu ave­am mu­zi­că pop, ci­ne­ma sau te­le­vi­zor, așa că sin­gu­ra ar­tă pe ca­re o ve­de­am și o per­ce­pe­am era scri­sul.

Ați ci­tit Înv`]are, de Ta­ra Wes­to­ver? Mi se pa­re că po­vești­le de viață sunt ase­mă­nă­toa­re.

Da, Înv`]are es­te o car­te ex­traor­di­na­ră, iar eu și Ta­ra ți­nem le­gă­tu­ra. Avem mul­te în co­mun, însă di­fe­re­nța foar­te ma­re vi­ne din fap­tul că în fa­mi­lia ei a fost vi­o­le­nță, iar edu­cația din co­pi­lă­rie aproa­pe ine­xis­ten­tă. În ca­zul meu, ma­ma a fost pro­fe­sor de ma­te­ma­ti­că, iar ta­ta, om de ști­i­nță – avea mi­cros­cop și te­les­cop aca­să și fă­cea ex­pe­ri­men­te împreu­nă cu mi­ne și ce­le pa­tru su­rori ale me­le. Însă atât eu, cât și Ta­ra avem un sen­ti­ment foar­te ase­mă­nă­tor pe ca­re îl aso­ci­em co­pi­lă­ri­ei: sen­ti­men­tul de a fi izo­la­te de alți oa­meni. Nu ne-am si­mțit ni­ci­o­da­tă niște co­pii obișnu­iți, nu ne-am si­mțit ado­les­ce­nți obișnu­iți. Și am fost me­reu con­fu­ze asu­pra unor lu­cruri pe ca­re oa­me­nii obișnu­iți le luau ca ata­re: nu știam ce es­te mu­zi­ca pop, spre exem­plu. Când m-au între­bat la școa­lă ca­re es­te tru­pa mea pre­fe­ra­tă, nu înțe­le­ge­am între­ba­rea.

Și când ați înțe­les-o?

M-am cu­nos­cut cu soțul meu când ave­am 17 ani și pri­mul lui ca­dou a fost un CD cu mu­zi­că pop. M-a aju­tat să re­cu­pe­rez.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.