IRINA MARINESCU

DESPRE CUM SĂ CREȘTI UN BĂIAT FEMINIST

„Fac parte dintr-o generație în care băieții erau educați în spiritul puterii, în care le era cultivată și sădită adânc o mentalitate extremistă de diferențiere a genurilor.

Am crescut la bunici. Doi bunici care m-au iubit tare și care mi-au dat cei șapte ani de acasă, fără să îmi vorbească însă despre toleranță, despre sexualitate sau alegeri, despre intuiție, dar și fără să îmi fi inoculat vreo formă de prejudecată.

Fac parte dintr-o generație de sacrificiu, care a dat naștere primei generații de copii străini de comunism, de cenzură și neajunsuri.

Mi-am educat copilul așa cum am simțit, nu cum am citit. Fără să mă aliniez standardelor, fie ca erau de tip «New Age» ori «old school».

Am considerat mai importantă zestrea iubirii și a sprijinului necondiționat. Am considerat că e mai important să știe că greșeala e umană, că suntem egali și că avem aceleași drepturi, indiferent de sex, rasă sau orientare sexuală.

L-am crescut, având mereu în gând că într-o zi va fi partenerul de viață al cuiva. Că independența este valoroasă în cele mai mici detalii, de la spălatul vaselor până la strânsul jucăriilor, pentru că mai târziu ele se transformă în asumare și sprijin pentru un partener, pentru persoana iubită.

I-am alinat întotdeauna plânsul și i-am șoptit mereu că, încă de când eram copil, mi se păreau curajoși băieții care plângeau. Cred asta și acum. Plânsul e un act de curaj, iar fragilitatea este un semn al puterii.

I-am povestit despre sinceritate și curajul asumării, despre privitul în ochi chiar și în cele mai dificile momente.

I-am povestit despre fete ca despre flori și încă de mic l-am susținut în sprijinul pe care li-l dădea.

Nu cred în extreme și nu am crezut niciodată. Am crezut, sau mai bine spus simțit, că este important să îl cresc ca pe un copil, ca pe un om, nu ca pe o fată sau ca pe un băiat. Un om este om, indiferent de sex.

Empatia, generozitatea, toleranța sunt lucruri de care trebuie să te îngrijești, pe care trebuie să le cultivi.

Să crești un copil în zilele noastre, într-o țară care încă se mai luptă cu demoni mulți și care își autoflagelează coloana vertebrală, este un job extrem de dificil.

Să îți trimiți copilul cu mintea și inima deschise într-o lume în care pare că bat din ce în ce mai puține inimi, dominată de misoginism, de furie, de virtual, de false tentații, de răutate și sete de putere, e lucru greu, dar copilul ăsta are menirea lui și pleacă la drum cu bagajul lui de acasă, în care dacă ai avut grijă să pui ce trebuie, o să știe ce are de făcut. Iar iubirea, generozitatea, toleranța, demnitatea, asumarea sunt lucruri care nu trebuie să lipsească din acest bagaj.”

Plânsul e un act de curaj, iar fragilitatea este un semn al

puterii.

Irina Marinescu este designer vestimentar și de costume.