O SERIE CARE NE REPREZINT~
Duoul artistic PELES EMPIRE, pentru care Castelul Peleș e de aproape 15 ani un subiect de lucru,
intră în culisele realizării seriei recente de lucrări
„În 2005 eram studente la Städelschule din Frankfurt şi întâmplarea a făcut să ne mutăm în acelaşi apartament. Studiam Pictură, dar pe amândouă ne interesa să experimentăm şi să mixăm elemente ce nu au neapărat legătură cu pictura. Când un coleg de apartament s-a mutat şi a eliberat o cameră, am decis să folosim această ocazie pentru a colabora. La început, Peles Empire a fost un salon săptămânal combinat cu un bar ce funcţiona în apartamentul nostru din cartierul felinarelor roşii. Era un soi de instalaţie în care se putea intra şi care mixa sfera publică şi cea privată. Iar amplasamentul ni se părea perfect pentru că era un amestec straniu de arhitectură Gründerzeit impunătoare şi de viaţă de noapte agitată, cu muzică dată tare pe străzi.
Numele vine de la Castelul Peleş, care ne-a fascinat iniţial prin amalgamul de stiluri şi epoci arhitecturale alăturate fără nici o ierarhizare. Ca o trimitere ludică la locul unde ne aflam,cartierul felinarelor roşii,am folosit în prima noastră instalaţie, sub formă de tapet, o fotografie a budoarului reginei de la Peleş. Tapetul consta din cópii color în format DIN A3 – cea mai simplă cale de a sublinia amestecătura de stiluri arhitecturale din castel.Până-n ziua de astăzi,această transformare de la o dimensiune la alta (de la o imagine, care-i 2D, la un obiect sau o instalaţie, care sunt 3D, sau viceversa) rămâne un reper în ceea ce facem.
Practica noastră legată de castel e bicefală pentru că avem în continuare un spaţiu expoziţional (al cărui punct de plecare e barul din Frankfurt, dar pe care l-am deschis în Londra, ceva mai târziu în 2005), bazat pe o singură imagine cu interiorul castelului (înlocuim imaginea când ne schimbăm adresa). În această instalaţie-cameră invităm alţi artişti să expună. E un element mai degrabă static al practicii noastre. Elementul mai dinamic rezultă din dorinţa de a ne împinge limitele, experimentând cu diferite materiale, dar păstrând aceeaşi metodă, de duplicare, reproducere şi abordare non-ierarhică. Ne place să explorăm procesul propriu-zis, pierderile şi câştigurile
Cleopatre. pe care el le generează,spaţiul dintre o dimensiune şi alta.Ce este originalul, unde începe şi unde se sfârşeşte el, chiar şi în ceea ce priveşte o lucrare de artă? Cât de mult poate fi împinsă ea în abstracţiune, păstrând însă un sâmbure din gândul original? Ceea ce percepem ca fiind originalul este chiar „originalul” sau ar trebui să punem sub semnul întrebării existenţa lui?
Seria de lucrări Cleopatre se bazează pe un covor din Castelul Peleş ce o înfăţişează pe regina Egiptului. Ne-a atras atenţia descrierea (greşită) a unei figuri istorice într-un mod european, clasic (ca stil) şi romanţios, chiar şi cu influenţe din pictura religioasă în care Iisus ţine un deget în dreptul inimii. Una peste alta, un obiect ce se înscrie în aceeaşi linie a castelului de amalgamare a stilurilor şi referinţelor istorice. În plus, ne-a captivat natura picturală a acestui obiect din materiale tridimensionale. Prin urmare, panourile noastre din jesmonite [un material compozit, din ipsos şi răşină] nu doar că au un pigment roşu din material, ci le-am şi pictat cu o versiune abstractizată a Cleopatrei în aceeaşi nuanţă de roşu şi am imprimat pe ele o imagine a covorului original din castel (şi pe aceasta am tratat-o într-o manieră picturală, estompând, tăind şi suprapunând straturile imprimate). Ne place cum toate aceste straturi se suprapun şi,în acelaşi timp,fuzionează.
Pornind de la anumite fragmente din aceste lucrări, am realizat şi câteva obiecte de ceramică. Ele ilustrează procesele de transformare 2D/3D şi, totodată, dirijează privitorul înspre materialul-sursă, panourile din jesmonite – de exemplu, subliniază detalii ale veşmintelor sau multiplică sânii, manual, dar într-o manieră apropiată de nişte forme abstracte ce ar putea fi generate de un glitch digital al imaginii.”
Duoul Peles Empire, format din Katharina Stöver (n. 1982, \n Germania) şi Barbara Wolff (n. 1980, \n România), se află printre artiştii invitaţi la Bienala Art Encounters (20 septembrie – 27 octombrie, Timişoara). Seria Cleopatre a fost expusă la galeria Suprainfinit din Bucureşti \n această primăvară.