BUCUREȘTI

„Petreceam mult timp împreună, făcând tot soiul de lucruri: ascultam audiobookuri îndoielnice în pat, găteam ramen, râdeam la glume silly despre viața amoroasă a delfinilor, fabulam despre viitorul nostru”, își amintește Mădălina despre o vară cu Ioana. „Acest tip de interacțiune creează o intimitate investită cu o valoare emoțională foarte mare. De aceea cred că prieteniile care se nasc când ești încă în etapa de formare au o aură a lor, sunt învăluite într-un fel de perdea magică.”

Mădălina și Ioana s-au cunoscut la examenul de admitere la Comunicare și Relații Publice de la SNSPA, în 2008. Rămăseseră ultimele să-și predea lucrarea. Destul de timide, au început o „conversație ușor stângace” despre subiectele de examen. S-a nimerit apoi să fie în aceeași grupă. Printre colegi treceau deja ca prietene. „A fost o conexiune pe care nu mi-o explic nici până-n ziua de astăzi. În fața celorlalți ne comportam de parcă prietenia noastră ar fi fost mai veche”, spune Mădălina.

În afara orelor de la facultate, obișnuiau să învețe împreună, dialogând. Deși Ioana ar fi fost tentată să studieze singură, cu foaia și pixul în mână, Mădălina o forța să iasă din zona de confort, să-i povestească și astfel să sintetizeze ce acumulase.

Pentru licență, ambele au ales teme mai apropiate de Arte decât de Relații Publice. Pasionată de film, Ioana a absolvit cu un studiu al imaginii liderului în filmul neorealist. Mădălina – care spune că suferă de „indecizie cronică” și lua în calcul, printre alte posibilități, să devină curator – și-a dat licența pe bienalele de artă contemporană.