BUCUREȘTI
În 2015, Ioana coordona activitatea Mubi România. Se întorsese în țară cu dorința de a lucra în producția de film, dar la Mubi a ajuns întâmplător, scriindu-le pe Twitter să facă un festival curatoriat de utilizatori. I-a răspuns chiar CEO-ul. Platforma de video-on-demand urma să devină disponibilă în România printr-un contract cu un operator de telefonie. Îi oferea ei managementul de proiect. „Am fost foarte entuziasmată”, recunoaște. „Mă ocupam de relația cu distribuitorii de film locali, puțin de comunicare, dar România nu era o prioritate [pentru Mubi].Atunci, pornind de la toată energia asta pe care nu aveam unde s-o canalizez, am început să mă gândesc la un side project. Mi-am amintit de festivalul din Londra și mi-a venit ideea unuia aici.”
Dacă la acel moment Ioana avea un job, însă voia să facă mai mult, Mădălina tocmai renunțase, după doi ani și jumătate, la jobul dintr-un magazin de mobilier vintage. O bătea gândul să se întoarcă la Londra să învețe mai multe despre designul interior, o pasiune constantă. Când Ioana a venit cu propunerea de festival, și-au dat seama amândouă că ar fi o ocazie de a face ceva al lor.
În ultimii ani, nișa pe care Fashion in Film din Londra a fost un pionier a început să fie populată de tot mai multe evenimente. Faptul că filmul de modă a devenit pentru branduri noul mediu de exprimare în era digitală e o posibilă explicație. Dezvoltarea inițiativelor interdisciplinare – o alta. În perioada în care propriul lor festival era în faza de proiect, Ioana și Mădălina au făcut o călătorie de documentare la Fashion Film Festival Milano pentru a înțelege mai bine cine sunt autorii filmelor de modă și care-i structura optimă a evenimentului (cât de lungi ar trebui să fie calupurile de scurtmetraje, de pildă).
Deși nu s-au aruncat direct la un festival în săli de cinema, ci au început cu o ediție preview constând într-o expoziție în cadrul Romanian Design Week 2016 (la Point au creat un labirint textil în care, pe măsură ce-l parcurgeai, dădeai peste proiecții de scurtmetraje), BFFF a însemnat o curbă de învățare mare. Să înceapă organizarea cu nouă luni înainte, să delege o parte din responsabilități, să economisească timp împărțindu-și sarcinile (Mădălina se ocupă de research pentru filme, cercetarea asupra invitaților și juriului, documentarea subiectelor pentru mesele rotunde pe care le moderează, Ioana – de project management, relația cu regizorii și distribuitorii, coordonarea echipei, iar împreună fac selecția filmelor, fundraising-ul și comunicarea cu partenerii),să-și cunoască limitele și să aprecieze faptul că prietenia lor „anulează ierarhia și competitivitatea” dintr-un mediu obișnuit de lucru – toate sunt lecții învățate
organizând trei ediții de festival, plus ediția preview.
Primul an a fost mai degrabă despre potențial decât despre impact – au venit puțini oameni, la petrecerea de închidere erau numai prieteni de-ai celor două și prieteni ai prietenilor. În al doilea an, numărul de spectatori a crescut, dar fondurile au rămas limitate, făcându-le să se întrebe cât timp vor putea continua așa. Însă a treia ediție, din această primăvară, le-a redat speranța că obiectivele lor – de a atrage un public mai larg înspre filme de modă, documentare sau filme-cult în care costumele au un rol proeminent și de a stimula producția locală de fashion films – nu sunt de neatins. Seara de 13 aprilie a fost, poate, cea mai frumoasă. Cine-concertul The Inferno Unseen – o variantă reconstruită a filmului neterminat al lui Henri-Georges Clouzot, The Inferno –a umplut sala de la Elvire Popesco. Era de față și Marketa Uhlirova, coproducătoarea cine-concertului și directoarea Fashion in Film de la Londra, scânteia de la care a pornit totul. Ioana și Mădălina jubilau că au reușit să aducă producția la București, iar după ce teama de vreun incident tehnic s-a risipit, au simțit și mai bine gustul dulce al succesului. Mai târziu în aceeași seară, când au ajuns la petrecerea festivalului, s-au trezit în fața unei mulțimi de vreo zece ori mai mare decât la prima ediție. „A mai crescut petrecerea de ziua ta”, a glumit cu Mădălina un prieten care își amintea și 2017.
Asemenea momente le consolidează prietenia. În același timp, din experiență au învățat că ea are nevoie și de un respiro off-duty. „Organizarea unui festival pornind de la o prietenie vine cu un anumit cost, pentru că în lunile de pregătire, toate discuțiile gravitează în jurul lui. Cândva anul trecut ne-am impus ca, atunci când ieșim să bem un pahar de vin, să nu mai vorbim despre festival”, spune Mădălina. „E ca într-o relație de cuplu, trebuie să avem us time”, adaugă Ioana râzând.