IELE

Pentru singura trupă românească de improvizație

alcătuită exclusiv din femei, reușita fiecărui show e dovada că le leagă mult mai mult decât

convențiile scenei.

NĂSCUTĂ DINTR-UN MARIAJ FERICIT de inimi luate-n dinți și minți puse pe șotii, dar și pe fapte mari, iELE a pornit în 2014, într-un peisaj dominat de trupe de bărbați în care moda era să existe o femeie care „să joace toate stereotipurile posibile”.Alcătuită în prezent din Adriana Bordeanu, Julianna Nagy, Victoria Raileanu, Camelia Pintilie și Mihaela Georgescu, trupa a ajuns să cutreiere țara, să câștige battle-uri cu greii breslei și să contribuie la numărul tot mai mare de femei care se înscriu la cursuri de improvizație, precum cele organizate de teatrul Recul din București.

Adriana și Julianna au fost colege la Actorie și mai avuseseră o tentativă de trupă de fete înainte să creeze iELE. Li s-a alăturat la scurt timpVictoria, pe care o cunoșteau prin prieteni comuni, iar Victoria a adus-o pe Camelia. Nici una dintre ele nu se simțise confortabil cu improvizația la început. Adriana a fost în mai multe trupe, dar a descoperit că o pasionează să facă asta abia după ce a intrat în trupa de băieți Freeze. Victoria a făcut un curs de impro în facultate și nu i-a plăcut deloc, se simțea mult prea timorată. „Vizualizam de fiecare dată cum îmi sap o groapă în beton și mă ascund sub covor și nu mai sunt. Era un mare NU”, spune și Julianna despre orele de impro de la școală. Împreună, au reușit însă să transforme improvizația nu numai într-o joacă plină de satisfacții, ci și într-un drive principal în viața lor.

Mihaela,venită în iELE acum doi ani în urma unui casting,lucrează în payroll și HR, și e singura dintre cele cinci care nu a studiat Actorie, ci Jurnalism. S-a apucat de impro acum vreo șapte ani, când o prietenă a îndemnat-o să meargă împreună la un curs, și nu i-a luat foarte mult să descopere că aici e locul ei. „Probabil dacă aș renunța acum, aș lua-o razna”, spune. „La mine așa se măsoară timpul: în zile până la următorul show sau până la următoarea repetiție.”

Ochii care le-au privit la început cu scepticism au văzut,în timp,nu numai că nu s-au certat, cum li se spunea adesea că se va întâmpla, ci că iELEle au creat un proiect care, indiferent de micile schimbări de componență, nu face decât să crească și să le unească. Împreună organizează ședințe foto de promovare, împreună decid cromatica hainelor de show pentru următorul sezon, o temă care le influențează cumpărăturile și ce ajung să poarte pe stradă mai târziu. „Am tricouri albe și negre pentru toată viața”, spune Mihaela.

Trupa e un loc unde au grijă unele de altele și se simt în siguranță,unde nu trebuie să demonstreze tot timpul ceva, cum au văzut adesea că se întâmplă în jur. Uneori, trupa e terapie și refugiu. „Mi se întâmplă să am perioade proaste și să am zile proaste și să știu că vin aici și că e safe”, spune Victoria, „pentru că fetele nu mă judecă, pentru că aici putem să greșim foarte mult”.

La improvizație, nimic nu e pregătit dinainte. Construirea unei povești reușite depinde de felul în care fiecare folosește numeroasele informații care zboară constant pe și spre scenă, și de deciziile pe care le ia. E atât de ușor să-ți scape lucruri, așa că să fii super-prezent, să te prinzi de intențiile celuilalt și să te calibrezi constant e obligatoriu. „Spui da la realitatea pe care ți-o propune un om și apoi adaugi”, explică Adriana. În momentele inevitabile de vulnerabilitate sau de ceață a uneia, fetele se înțeleg din priviri și se prind și se salvează una pe cealaltă. „Te iau frumos de mână și mergem amândouă prin scenă, cam asta se întâmplă,” spune Mihaela. Și la final, indiferent dacă show-ul a fost bun sau prost, au o mie de motive să rămână laolaltă până târziu în noapte.