CRISTIAN POPA

E un moment \n film când eşti \n maşină şi \ntorci capul. Ai o privire care rupe inima spectatorului.

Când dau cu spatele? Toată lumea îmi spune asta. De fapt, a fost mult mai simplu: era prima zi de filmare şi Marius nu mi-a spus decât să merg drept când bag în marşarier, pentru că era o stradă îngustă. Însă la o repetiţie mi-a mai spus că mersul acela cu spatele e ca şi cum aş fi prins la înghesuială. Am asociat asta cu o pâlnie sau o vârşă, acea unealtă de pescuit în care peştele intră şi nu mai poate ieşi.

Toate reacţiile personajelor, toate emoţiile pe care le aveţi tu şi Judith trec rampa.

Marius nu ne-a spus niciodată: aici ai figura asta, aici eşti trist. Nu exista aşa ceva. Lucram pe replică, dar, dându-ţi o anumită direcţie, trezea sentimentele acelea în tine, emoţiile necesare ca să poţi juca. Care e scena ta preferată?

Nu ştiu dacă am una, în schimb, mi-ar fi plăcut să mă văd mai mult plimbându-mă cu maşina. Un bărbat conducând noaptea, fără să spună nimic, mi se pare şi cinematografic, şi sexy, în toate felurile.

Probabil de la filmele americane mi se trage.

Cum crezi că va fi primit filmul?

Cred că îl va face pe spectator să se gândească la propriile lui relaţii. Pe mine m-a emoţionat de fiecare dată când l-am văzut. M-a emoţionat foarte mult scena când dansăm noi doi. Şi când o sun pe ea. Era o scenă mai lungă cu mine după ce o sun, dar în singurătatea şi tristeţea mea era ceva frumos. A rămas o singură bucăţică, un plan din faţă şi lateral, cred. Probabil că filmul le va plăcea celor care se regăsesc undeva, acolo, sau care au trăit situaţii asemănătoare. Nu neapărat situaţia din film, cât o anumită relaţie de lungă durată în care lucrurile nu mai funcţionează şi din care dispare sinceritatea, o relaţie de care vrei să te rupi, dar nu poţi, în care te complaci şi te oferi să-l susţii pe celălalt, deşi mai bine şi mai sănătos pentru amândoi ar fi să vă despărţiţi.

Crezi că lipseşte ceva din relaţiile dintre oameni?

Bănuiesc că la 20 de ani oamenii au relaţii diferite de mine, care am împlinit anul acesta 40. Eu am fost în două relaţii foarte lungi, am fost şi căsătorit. Cred că în general azi se iau deciziile pripit şi, dacă te consideri prieten cu cineva, încerci să te porţi cu mănuşi. Corectitudinea politică s-ar putea să ne dăuneze. Ar trebui să spunem lucrurile mai pe şleau. Oamenii nu mai au răbdare unii cu alţii. Mă stric cu tine, OK, mai sunt alţi 20 cu care mă pot împrieteni. Interacţionăm mai uşor, agitaţia e mai mare, dar asta nu ne dă mai multă intimitate. Poate nici n-o mai vrem atât de mult. Totul se consumă repede. Uităm esenţa prieteniei, fidelitatea emoţională. Citeam nişte mici povestiri despre dragoste într-o revistă şi mă întrebam: asta e dragoste sau un mic ataşament interpretat ca dragoste sau o mică nevoie de a iubi pe cineva? Nevoia de protecţie înseamnă dragoste? Ce simt eu acum că ar putea fi dragoste e o mai mare grijă faţă de celălalt, fără să excluzi a spune lucrurile pe şleau.

Ce impresie ţi-ar da afişul dacă nu ai şti filmul?

Nu-mi dă impresia că e despre iubita care îşi susţine iubitul, ci că ea e mama, chiar Fecioara Maria alături de Iisus. Ea suferă şi pentru el şi preia durerea lui, chiar se complace în rolul de martiră. Femeilor le place rolul ăsta, dar nu numai lor, deşi e vorba, poate, despre instinctul matern.

Filmul te-a ajutat să \nţelegi mai multe despre tine?

Cu siguranţă că m-a îmbogăţit, dar nu pot percepe în ce fel. Pot să îmi dau seama că anumite aspecte din viaţa mea sunt acolo, anumite lucruri de care nu eram conştient în timpul filmărilor, acum le pot percepe mai uşor.

Fiind şi de partea soţiei, şi a soţului, filmul pledează pentru toleranţă \ntr-un mod mult mai tolerant decât argumentele pro sau contra din discursul public.

Înotam acum două zile şi m-am gândit la ideea asta de erou şi anti-erou. Personajul meu, din punctul de vedere al prejudecăţilor de azi, poate fi considerat un anti-erou, dar, prin ceea ce trăieşte, te face să-l iubeşti.

Monştri. este \n cinematografe din 27 septembrie. Filmul a obţinut, printre altele, Premiul Tagesspiegel Readers’ Jury \n secţiunea Forum a Berlinalei şi Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru Debut la TIFF.