LINII PERSONALE
Expozi]ia feministă lay me down across the lines reuneşte 15 perspective artistice care chestionează ideea de normă. În spa]iul amplu de la Kunsthalle Bega din Timişoara, ave]i ocazia să parcurge]i 15 camere, fiecare dedicată unei artiste/unui artist: Mihaela Cîmpeanu, Roberta Curcă, Katja Lee Eliad, Yishay Garbasz, Sasha Ichim, Adelina Ivan, Alexandra Ivanciu,Anastasia Jurescu, Hortensia Mi Kafchin, Elana Katz, Virginia Lupu, Ileana Pascalau, Aris Tureac, Smaranda Ursuleanu şi Oana Paula Vainer. Lucrările lor sunt „construite într-un registru al subiectivită]ii, al istoriei personale sau al observa]iei experien]iale, abstractizate poetic şi politic”, după cum spune curatorul Valentina Iancu. Ileana Pascalau, de exemplu, construieşte un scold’s bridle – un instrument folosit în urmă cu trei-patru secole pentru a pedepsi femeile aşa-zis dificile, care sfidau aşteptările patriarhale în legătură cu rolurile de gen – şi ne reaminteşte astfel felul în care corpul feminin a fost adesea privit ca un pericol ce trebuie „strunit”. Cu memoria traumei pe corp lucrează şi Yishay Garbasz, care şi-a imprimat pe piele cu fierul încins numărul pe care l-a avut mama ei ca prizonieră la Auschwitz, şi Elana Katz, în timp ce lucrările altor artiste dezvăluie o dimensiune mistică legată de propriile experien]e: tranzi]ia de la bărbat la femeie (Hortensia Mi Kafchin), culpele inventate de societate pentru a legitima rasismul, antisemitismul sau homofobia (Katja Lee Eliad) sau vrăjitoria ca statement feminist şi politic (Virginia Lupu). Întreaga expozi]ie se articulează în jurul unei stări: blânde]ea radicală, un concept queer teoretizat de Be Oakley: „Blânde]ea radicală este ceva care nu ajunge totdeauna verbalizat sau performat, este o emo]ie interioară care ghidează cum ne purtăm pe noi înşine prin lume.” (Radical Softness as a Boundless Form of Resistance)