JOYCE DiDONATO

VOCEA INTERIOAR~

Despre cum să fii tu însăți în loc să te gândești dacă placi altora,

cu mezzosoprana care a electrizat publicul la Festivalul George Enescu.

Osiluetă elegantă vine spre mine cu pași hotărâți. Joyce DiDonato se află pentru prima oară în România, cu ocazia unui recital la Festivalul George Enescu, în timpul căruia a reușit să transforme impunătorul Ateneu într-un salon privat prin poveștile ei muzicale. Cunoscută pentru tehnica vocală, imaginația muzicală și emoția pe care o pune în interpretările ei, mezzosoprana americană găsește întotdeauna un unghi nou pentru rolurile clasice din lucrările lui Handel, Donizetti, Mozart sau pentru cele moderne. A fost recompensată de-a lungul carierei cu numeroase premii, printre care două Grammy pentru cel mai bun artist vocal. Și tocmai a fost desemnată cântăreața anului de către Opus

Klassik pentru Songplay, albumul ei recent cu accente jazzy. Zâmbitoare și deloc formală, Joyce DiDonato mi se arată la polul opus față de stereotipul divei capricioase. Nu privește lumea de la înălțimea faimei sale și nici nu se ferește să vorbească despre temeri și imposibilitatea de a atinge perfecțiunea – de multă vreme, un standard al domeniului.

HARPER’S BAZAAR: La 28 de ani, o personalitate a muzicii clasice ți-a spus că nu ai nimic de oferit din punct de vedere artistic. Cum ai trecut peste un asemenea moment?

JOYCE DiDONATO: Cred că de la strămoșii mei irlandezi mi se trage încăpățânarea. Am decis destul de devreme că nu voi da nimănui putere peste bucuria, satisfacția și integritatea mea. Am trecut prin câteva situații delicate în carieră, și asta a fost una dintre ele. Însă lecția cu adevărat