MARIANNA ROTHEN

Când intri în lumea populată doar de femei pe care Marianna Rothen o imaginează în seriile ei fotografice, ai inițial senzația de confort dată de lucrurile cunoscute: arhetipurile seducătoare din scenariile hollywoodiene, scenele stilizate după estetica unui film noir, elementele de recuzită, precum perucile, pe care artistele le folosesc adesea pentru a-și construi diferite identități în fața camerei. Treptat însă, ceva mai neliniștitor apare: o dezordine ce prefigurează un pericol sau anunță sfârșitul unei utopii. Fotografa newyorkeză deconstruiește arhetipuri ca femme fatale, bomba sexy blondă, the girl next door și în același timp celebrează feminitatea dintr-o perspectivă feminină. Timp de 17 ani a lucrat ca model pentru unele dintre cele mai mari case de modă, iar acum creează și interpretează propriile ficțiuni.

DE LA MODEL PENTRU AL}II LA FOTOGRAF ȘI PROPRIUL MODEL: „Eram în liceu când am făcut primul curs de fotografie și, simultan, am început să lucrez ca model. Se completau bine cele două activități, modellingul și fotografia. Călătoream mult și învățam enorm astfel, mă împrieteneam cu alte modele și puteam să le fac lor fotografii. Experiența din modă m-a făcut să cred că imaginile cu adevărat interesante sunt cele create de la zero, cele staged. Capacitatea de a imagina lumi și apoi personaje care să le populeze mi s-a părut întotdeauna eliberatoare. Pe vremea când lucram ca model, asta îmi dădea șansa să mă transport într-un alt univers și să-mi creez propria identitate, așa cum îmi doream. Mi-era astfel mult mai ușor să intru în poveste și să devin muza altcuiva.Astăzi, ca fotograf, lucrez într-o manieră similară cu cea de la un pictorial de modă. Mă gândesc la haine, la look, la acțiunile personajului, și trebuie să existe mereu o poveste care să lege imaginile între ele. Diferența e că încerc să fac eu însămi totul – coafura, machiajul, stylingul, fotografiatul. De obicei, eu sunt și subiectul din fața camerei. Inițial, am decis să mă fotografiez pe mine însămi pentru că era convenabil [în sensul dat de Francesca Woodman: „Eu sunt mereu disponibilă”] și pentru că-mi doream să experimentez, să văd cine aș putea fi. Era important pentru mine să simt, să trăiesc fotografiile pe măsură ce le făceam. Mai târziu, am început să adaug scurtmetraje la seriile fotografice, astfel că totul a devenit un performance pe care-l continuam în diferite medii. Faptul că interpretez niște roluri în aceste imagini este un antidot la vulnerabilitatea pe care oricine tinde s-o resimtă când se fotografiază. Pot să fiu altcineva de fiecare dată.”

ÎN CULISELE SERIEI DE FOTOGRAFII SHADOWS IN PARADISE: „Am găsit cartea Shadows in Paradise, a lui Erich Maria Remarque, în casa mea de weekend din Upstate NY. De fapt, toate fotografiile au fost realizate în această casă sau în jurul ei. Ea însăși a devenit un personaj cu o prezență puternică. A fost locuită de o artistă în anii ’50-’70, apoi a rămas părăsită zeci de ani. Când am cumpărat-o, am hotărât să păstrez toate lucrurile găsite în ea. Am folosit-o ca locație pentru fotografii în acea stare părăginită, după care, în iarna următoare, am înlocuit tapetul, am zugrăvit, am făcut diverse reparații pentru a o readuce la forma în care era pe vremea când artista locuia acolo. Imaginile din seria Shadows in Paradise arată ambele înfățișări ale casei, și cea întunecată, și cea luminoasă. Personajele feminine, la rândul lor, întruchipează două sau trei fațete ale aceleiași persoane, reprezentând rolurile diferite pe care o femeie e așteptată să le joace. Am folosit ca punct de plecare asemănările dintre trei filme - Persona, 3 Women și Mulholland Drive – și am construit apoi restul scenariului.”

DESPRE NUDITATE PRIN OCHII UNEI FEMEI: „Mesajul meu este unul critic, dar țin aproape arhetipurile feminității consacrate de film și fotografia de modă. Le consider un limbaj util pentru a contura un context familiar oricărui privitor. Intenția mea e să revendic reprezentarea nudității feminine de către o femeie și să arăt o perspectivă diferită de cea a unui bărbat. Motivul pentru care am început să fotografiez femei nud a fost acela că am fost inclusă într-o expoziție cu fotografi bărbați care pozau predominant femei nud. Am vrut să creez pentru acea expoziție imagini care să înfățișeze femei nud într-un mod în care ele însele ar vrea să fie văzute. Și îmi place să iau puțin peste picior the male gaze, ironizând caracteristicile comune ale fotografiilor făcute de bărbați femeilor. Îmi place să iau aceste interpretări masculine și să le dau un twist. Pentru mine este esențial ca nudul să aibă o față, o expresie, care să transmită gânduri și emoții.”

Marianna Rothen a avut expoziții personale la New York (Steven Kasher Gallery), Londra (The Little Black Gallery), Zürich (Galerie Stephan Witschi), Antwerp (Ingrid Deuss Gallery) și Köln (Kaune Contemporary). Monografiile Shadows in Paradise și cea mai recentă, Mail Order, sunt publicate de b.frank books.