ALEJANDRA HERNÁNDEZ
Artista columbiană creează într-un spațiu situat între realitate și vis. Pe de o parte, încă de pe vremea masterului urmat în Belgia în 2014, pictează portrete, inclusiv nud, ale unor prieteni sau cunoscuți din aceeași generație cu ea, de care se apropie cu empatie și cu dorința de a transpune pe pânză dinamica dintre ei din timpul realizării picturii. Pe de altă parte, construiește universuri ficționale inspirate de diverse culturi, de natură, de spiritualitate și misticism, în care elemente prozaice se întrepătrund cu unele realist-magice. Cel mai adesea, personajele sunt femei, iar Alejandra folosește sintagma „ecosisteme feminine” pentru a descrie aceste lucrări pe care le consideră „un omagiu adus femeilor, corpurilor feminine și relației noastre foarte strânse cu ciclurile naturii”.
ÎN CULISELE LUCRĂRII LAS TRES GRACIAS: „E pictura ce a dat startul seriei mele de portrete nud, prin care încerc să normalizez și să desexualizez nuditatea. Nu-i nimic sexual în aceste portrete, ci sunt ca o întâlnire tandră cu niște prieteni. Las tres gracias a fost una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-am avut ca artistă. Personajele sunt trei prietene bune de pe vremea când locuiam în Belgia. Una este din Columbia, iar celelalte două din Venezuela. Am petrecut o după-amiază întreagă împreună în atelier și, deși la final eram extrem de obosită pentru că era prima oară când pictam trei persoane deodată, a fost fantastic.Titlul Las tres gracias a pornit ca o glumă în ziua respectivă, dar mi-a rămas în minte și mi-am dat seama că se potrivește cu scopul meu de a inversa the male gaze. În istoria artei, reprezentarea nudității feminine a fost asociată adesea cu o obiectificare a femeii. Eu vreau să arăt femeile nu ca obiecte ale dorinței, ci ca persoane care nu încearcă să arate într-un anumit fel, nu sunt extrem de slabe, nu își ascund colăceii de pe burtă, nimic de genul ăsta. Multe femei, mai ales tinere, m-au abordat datorită acestei picturi. O fată a făcut o reinterpretare în fotografie – am găsit-o pe Instagram și mi s-a părut senzațional. E exact ce-mi doresc: ca mesajul meu să ajungă la fete care să asimileze faptul că un portret nud nu înseamnă implicit o imagine sexuală.”
RELA}IA PICTOR – MODEL: „Lucrez în tradiția picturii după model viu în atelier pentru că prezența acelei persoane mi se pare foarte importantă. Să pictez devine un proces magic de a surprinde personalitatea, aura sa și de a exprima relația dintre noi. Față de o fotografie, stratul suplimentar pe care-l aduce pictura este tocmai relația ce apucă să se formeze între noi în timpul realizării lucrării. În linii mari, procesul meu arată cam așa: la prima sesiune, persoana aduce câteva obiecte reprezentative; împreună construim cadrul în atelier – alegem un scaun, un fotoliu sau un colț de pat și așezăm obiectele pe care le selectăm tot împreună; stabilim o poziție confortabilă; apoi petrecem 5-8 ore lucrând și vorbind încontinuu, așa că ajungem să ne cunoaștem altfel. După câteva săptămâni, timp în care obiectele rămân la mine să lucrez la detalii, persoana revine pentru a doua sesiune și reiau lucrul asupra sa pentru că am nevoie de mai mult timp să pictez pielea, privirea sau alte trăsături faciale. Atelierul meu e un safe space, și subiecții știu asta. De exemplu, în cazul portretelor nud, dacă vor ca anumite părți ale corpului să nu se vadă, le respect dorința, firește.” LEC}II DE VIA}Ă: „Mi-am făcut mulți prieteni prin pictură. La început, pe când locuiam în Belgia, era un mod de a mă conecta cu alții. Simțeam o nevoie viscerală de asemenea conexiuni, nu doar ca artistă, ci și ca om, pentru că primul meu an departe de casă a fost extrem de dificil – diferențele culturale, vremea, lipsa prietenilor, toate astea m-au doborât. Mai târziu, portretele au devenit un mod de a încetini ritmul nebun al vieții,de a fi cu adevărat prezentă în moment, de a-mi concentra toată atenția asupra unei alte persoane. Și, alături de călătorii, ele m-au făcut să îmi recâștig încrederea în umanitate, m-au ajutat să fac față valului de vești rele și anxietăți care ne izbește neîncetat.”
Alejandra Hernández este reprezentată de galeria italiană Laveronica. Cea mai recentă expoziție personală a avut loc anul trecut în SUA, la finalul unei rezidențe la Mayeur Projects din Las Vegas.