HE­LEN

Harper's Bazaar (Romania) - - Horoscop -

Une­ori, e ne­voie să pleci de aca­să și să cu­noști noi oameni pentru a-ți gă­si pro­pria vo­ce. He­len a fă­cut acest salt în ne­cu­nos­cut, cu pre­sen­ti­men­tul că „it will be al­ri­ght”, iar re­zul­ta­tul e un al­bum ce

s-a in­te­grat le­jer în play­lis­tul nos­tru prin­tre pi­e­se­le unor ar­tis­te ca Lyk­ke Li sau Jor­ja Smith.

Lost in the Wild, pri­mul sin­gle ex­tras de pe no­ul tău EP, e des­pre schim­ba­re. Ce fel de schim­ba­re? Acum doi ani am ple­cat în Bel­gia, împreu­nă cu Andrei Mi­hai [pro­du­că­tor de mu­zi­că], din do­rin­ţa de a întâlni oameni care să-mi apre­ci­e­ze mu­zi­ca şi să mă aju­te să evo­luez. Lan­sa­sem o pi­e­să cu To­di­e­for, un pro­du­că­tor şi DJ de aco­lo, iar ace­as­tă pi­e­să, Be­au­ti­ful, a ajuns să se di­fu­ze­ze la ra­dio atât în zo­na fla­man­dă, cât şi în cea va­lo­nă. M-a fă­cut să mă gândesc că Bel­gia ar pu­tea fi un nod bun pentru acea par­te de Eu­ro­pă. Am închi­riat un apar­ta­ment. Şi am înce­put să cău­tăm opor­tu­ni­tă­ţi. Aşa l-am întâlnit pe Mi­chel Van Buy­ten, ac­tua­lul meu ma­na­ger, şi tot aşa i-am cu­nos­cut pe cei de la Uni­ver­sal Mu­sic Fran­ţa, cu care am înce­put o colaborare ca son­gwri­ter, im­por­tan­tă pentru că îmi dă şan­sa să lu­crez cu mul­ţi ar­tiş­ti şi să am se­si­uni pes­te tot în lu­me. Trep­tat, am sim­ţit că-mi gă­sesc dru­mul şi în pri­vin­ţa mu­zi­cii pe care o cânt eu. M-am co­nec­tat la o altă vi­bra­ţie, o altă at­mos­fe­ră. A fost ca o eli­be­ra­re, de a fa­ce ce­ea ce-mi pla­ce mie cu ade­vă­rat. În plus, m-am re­gă­sit în zo­na de so­ul, R&B şi afro­be­ats, foar­te po­pu­la­re în Bel­gia şi în ves­tul Eu­ro­pei, un­de in­fluen­ţe­le cul­tu­rii afri­ca­ne se re­simt şi în main­stre­am, şi în in­die.

Po­ves­tea uneia din­tre pi­e­se: Blood­fi­re am com­pus-o împreu­nă cu pri­e­te­nul meu Lil Eddie, un son­gwri­ter ame­ri­can re­nu­mit. Va­ra tre­cu­tă eram la el în Lon­dra, ne întor­se­se­răm de la o se­si­u­ne de son­gwri­ting ce avu­se­se loc chiar într-unul din­tre stu­di­o­u­ri­le lui Elton John, eram re­la­xa­ţi, vor­be­am, ne-a venit o idee, am înce­put să scri­em pi­e­sa şi asta a fost. N-ave­am în plan să com­pu­nem Blood­fi­re. Pentru mi­ne, e o pi­e­să care sur­prin­de foar­te bi­ne at­mos­fe­ra Lon­drei.

Să com­pui \n en­gle­ză e … ce­va fi­resc. Îmi pla­ce şi com­pun mai bi­ne în en­gle­ză de­cât în ro­mână, cred.

Un lu­cru va­lo­ros \nvă­ţat \n tim­pul lu­cru­lui la al­bum: Să mă as­cult pe mi­ne şi să nu mă mai gândesc la ce va spu­ne lu­mea şi ce ar „tre­bui” să fac. Să fac ce mă re­pre­zin­tă.

O \ntâlni­re esen­ţia­lă: Pe ma­na­ge­rul meu l-am cu­nos­cut la o pe­tre­ce­re la care era să nu ajung. Toc­mai veni­sem din Antwerp împreu­nă cu Andrei, eram obo­si­ţi şi pentru o cli­pă ne-am între­bat da­că să mai mer­gem la acest par­ty care se or­ga­ni­ze­a­ză în Bru­xel­les la fi­e­ca­re câte­va luni, Fif­tyFif­ty Ses­si­on. Până la ur­mă ne-am dus şi am in­trat în vor­bă cu Mi­chel, care sem­na­se pi­e­sa Be­au­ti­ful în fos­ta lui ca­li­ta­te de di­rec­tor la So­ny Mu­sic Be­ne­lux [acum are pro­pria com­pa­nie, Clas­sic Agen­cy], dar cu care nu mă întâlni­sem ni­ci­o­da­tă. I-am ară­tat apoi mu­zi­ca mea, i-a plă­cut şi de aco­lo s-au le­gat lu­cru­ri­le.

Te aju­tă să fii şi să ră­mâi in­spi­ra­tă când com­pui pentru ti­ne: În pe­ri­oa­de­le cu mul­te se­si­uni pentru alţi ar­tiş­ti – de exem­plu, în oc­tom­brie, aproa­pe în fi­e­ca­re zi am fost în stu­dio în Pa­ris –, tre­bu­ie să iau o pau­ză de la ace­as­tă ne­bu­nie şi să re­des­co­păr lu­cru­ri­le care mă li­niş­tesc şi mă in­spi­ră, să as­cult mu­zi­ca pre­fe­ra­tă sau să nu as­cult ni­mic.

Cum te sim­ţi \nain­te şi du­pă un con­cert? Înain­te, sunt li­niş­ti­tă şi casc des­tul de mult, dar nu pentru că mi-ar fi somn! [Râde.] Cred că aşa mă des­carc de tot ce e ne­ga­tiv şi mă pre­gă­tesc men­tal pentru con­cert. Du­pă, sunt pli­nă de ener­gie.

Ce as­cul­ţi \n ace­as­tă pe­ri­oa­dă? Sam­pha, un pro­du­că­tor care are şi o vo­ce in­cre­di­bi­lă, Sir, Ma­ha­lia, Ama Lou, Yel­low Days, Da­ni­el Ca­e­sar.

Pri­ma amin­ti­re le­ga­tă de mu­zi­că: Eram în su­fra­ge­rie şi as­cul­tam vi­ni­lu­ri­le pă­rin­ţi­lor mei. Prin­tre ele, unul cu Joh­nny Ră­du­ca­nu, pro­ba­bil de la Elec­tre­cord. Apoi am des­co­pe­rit-o pe Anca Par­ghel.

Artiş­tii de jazz pe care-i ad­miri: Am înce­put prin a as­cul­ta jazz cla­sic: John Col­tra­ne, Sa­rah Vau­ghan, Bil­lie Ho­li­day, Bill Evans. În ul­ti­ma pe­ri­oa­dă, mi-am îndrep­tat mai mult aten­ţia înspre jazz con­tem­po­ran – unul din­tre artiş­tii mei pre­fe­ra­ţi es­te Ro­bert Glas­per, care fa­ce o fu­zi­u­ne între jazz şi cul­tu­ra ame­ri­ca­nă ur­ba­nă.

Des­pre jazz \n viaţa ta: Am înce­put să-l cânt la o vârstă fra­ge­dă, l-am stu­diat la li­ceu şi apoi la Con­ser­va­to­rul din Bu­cu­reş­ti şi din Gro­nin­gen, o pe­ri­oa­dă am avut şi o tru­pă cu care cântam la fes­ti­va­luri. În anul pe­tre­cut în Olan­da am avut şan­sa unui pro­gram nu­mit „New York co­mes to Gro­nin­gen” – săp­tă­mânal, veneau pro­fe­sori de la New York care ţi­neau toate ore­le şi wor­ksho­pu­ri­le. Ple­ca­sem din ţa­ră cu acel cli­şeu cu care, din pă­ca­te, creş­tem: oa­re sun­tem su­fi­ci­ent de buni noi, cei din Ro­mânia? Men­tal, mi-am de­pă­şit gra­ni­ţe­le pentru că mi-am dat se­a­ma că sunt la ace­la­şi ni­vel cu cei­lal­ţi. Cred că asta m-a aju­tat şi re­cent, când am ple­cat în Bel­gia. Ştiam că o să mă des­curc şi că voi reu­şi.

EP-ul Ra­re es­te dis­po­ni­bil acum.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.