ANDRA DUMITRA{CU
ANDRA
Faptul că am crescut în România comunistă a lăsat în mine o dorință puternică pentru îmbrăcăminte care exprimă individualitatea. Era vremea jeanșilor de contrabandă și a încercărilor de a copia codurile vestimentare occidentale. Încă mai simt acest lucru în modul în care mă percep pe mine însămi, în dorințele și visele mele. Însă a existat și o atracție pentru meșteșug și tradiție. În cele din urmă, mutarea în Germania la o vârstă mică, dar nu foarte mică, a adus în viața mea ideea de consumerism, cea a triburilor, a identității de grup ca alegere, spre deosebire de conformismul pe care tocmai îl părăsisem. Educație capitalistă grunge, dacă pot s-o numesc așa.
Am început cu studii teoretice de artă și sociologie, însă după ce am făcut cunoștință cu scena de artă berlineză, am simțit tranziția spre modă ca pe ceva natural. În special pentru plăcerea rezultatului imediat, dar și dintr-o dorință de ancorare la realitate (și la un fel de modestie), pe care lucrul cu arta conceptuală nu le oferă. După ce am urmat cursurile de design vestimentar la Universitatea de Arte Aplicate din Viena, cu profesori ca Raf Simons, Veronique Branquinho și Bernard Willhelm, m-am întors la Berlin ca să devin curator pentru diverse concept stores. Din curiozitate, necesitate, dar și pentru a căpăta experiență în ceea ce înseamnă retail versus fashion statement.
Berlinul mi-a oferit o perspectivă nouă despre cum îți poți exprima sau manifesta propria personalitate.Astăzi,acest spirit este prezent și se exprimă în special în zona de clubbing,de muzică,în cea a artelor performative.Ideea a rămas aceeași, însă orașul s-a comercializat cumva.
FASHION
După participări la Paris Fashion Week, unde a pus în scenă show-uri de tip gherilă în spații neconvenționale, precum stația de metrou Rambuteau sau un apartament unde invitaților li s-a ghicit viitorul în cărți de tarot, și câteva sezoane în care și-a cimentat un limbaj estetic ce îmbină perfect funcționalitatea și spiritul radical, designerul de origine română, stabilit la Berlin, dezvăluie pentru BAZAAR ce se află în spatele brandului său.
Abordarea consumerismului din perspectiva managementului resurselor este una dintre cele mai mari responsabilități pe care designerii o au astăzi. N-aș vrea să folosesc cuvântul „educație”, dar încercarea de a crea un cadru prin care să hrănești dorința oamenilor de a se exprima și dezvolta, cu un impact cât mai mic asupra mediului, trebuie să fie o aspirație.
Industria modei înseamnă oameni și nevoile lor, nesiguranțele și dorințele lor și un mod mai mult sau mai puțin standardizat de a împacheta aceste nevoi și de a livra produse. Pe cât sunt de diferite societățile și grupurile azi, pe atât de puternică este tendința de a crea o lume monoculturală,de a rămâne într-o zonă lipsită de riscuri în retail. Folosesc social media pentru a comunica și a face marketing, dar îmi displace tendința de a le folosi ca mediu care încurajează narcisismul. Însă vorbim despre modă, așa că … Provocările sunt mereu aceleași: vânzarea, media, autenticitatea. În privința autenticității, cred că trecem printr-un fel de platou, de stagnare, însă acest moment poate să fie și un minunat punct de pornire. Noutatea încă este posibilă în modă. Orice îți poți imagina poate să devină realitate.
DUMITRASCU
Am avut încredere în intuiția mea când am lansat brandul Dumitrascu în 2016. Este ceea ce mă interesează cel mai tare, lucrul pe care îl fac cu încredere, dar și unde simt că sunt eficientă în a face diferența.
Nu cred că sunt genul de persoană care trăiește și respiră modă,dar poate simplul fapt că spun asta indică opusul. Consider că sunt eclectică atât prin filtrele percepției mele, cât și prin modul în care construiesc concepte. Aceste multiple filtre tind să evolueze permanent. Mă inspiră oamenii și situațiile de viață aleatorii ca forme de expresie a nevoilor, a reprezentării frumuseții, a funcționalității, a iubirii de sine, ca apartenență la un trib, a puterii. Prietenii și oamenii pe care îmi doresc să-i am ca prieteni. Însă și urâțenia sau mediocritatea. Orice mă atinge într-un fel sau altul, orice reușește să-și exprime propria natură.
Lucrez pe mai multe niveluri, cu un amestec de eclectism și simplitate studiată. Există o zonă utilitară, funcțională, întrepătrunsă cu un spirit ludic vizual, însă într-un mod calm și cu un fel de coerență emoțională. De asemenea, materialele în jurul cărora gravitez au întotdeauna un mod specific de a se mișca în jurul corpului, de a te atinge, de a-ți modifica postura, percepția asupra corpului, sentimentul general despre cum te simți și cum percepi ceea ce este în jurul tău. E important pentru mine ca hainele pe care le fac să transmită o poveste. Moda îți oferă posibilitatea de a crea și de a-ți spune ție însuți sau mediului din jurul tău o poveste. Este un instrument pentru a te defini într-o manieră care te face să te simți mai încrezător, mai puternic, mai întreg.
Am făcut de-a lungul timpului câteva show-uri la Paris de care sunt mândră și pe care le-am iubit foarte tare. Însă dincolo de asta, pentru mine au contat întotdeauna mai mult colaboratorii și cei care m-au ajutat să creez aceste momente. Acum lucrez la o nouă linie utilitară, la o serie ongoing de interviuri-portret cu personalități care mă inspiră și colaboratori ai brandului și la colaborările pe care le am cu artiștii de performance Wu Tsang și boychild.
„Lucrez pe mai multe niveluri, cu un amestec de eclectism și simplitate studiată. Există o zonă utilitară, funcțională, întrepătrunsă cu un spirit ludic vizual, însă într-un mod calm și cu un fel de coerență emoțională.”