LEA RA­SOV­SZKY

Harper's Bazaar (Romania) - - BAZAAR ART -

„Fe­mi­ni­ta­te săl­ba­ti­că” – ast­fel re­zu­mă Lea Ra­sov­szky fo­rța de nes­tă­vi­lit a per­so­na­ju­lui ei, aflat încă într-o eta­pă de for­ma­re, din Vi­o­len­ce Is a Girl’s Na­me. În ju­rul aces­tei lu­crări noi a gra­vi­tat cea mai re­cen­tă ex­po­ziție per­so­na­lă a sa, de la Ga­le­ria Klu­bov­na din Brno, Ce­hia. Inte­re­sa­tă de pe­ri­fe­rii so­cia­le și psi­ho­lo­gi­ce și de clișee de gândi­re pe ca­re le tra­te­a­ză cu o iro­nie pli­nă de em­pa­tie și un umor dul­ce-amă­rui, Lea țin­tește ade­sea ste­re­o­ti­pu­ri­le des­pre fe­mi­ni­ta­te sau mas­cu­li­ni­ta­te.

„Ga­le­ria Klu­bov­na are un spațiu mic spre me­diu, în timp ce lu­cră­ri­le me­le sunt des­tul de lo­ud și au ne­voie de spațiu de des­fășu­ra­re. Mi-a plă­cut pro­ba asta, de a lu­cra cu un loc mic, așa că am por­nit de la o lu­cra­re nea­ră­ta­tă până acum, Vi­o­len­ce Is a Girl’s Na­me, pe ca­re am mi­xat-o cu alte do­uă lu­crări din ace­e­ași se­rie și cu do­uă obi­ec­te.

Vi­o­len­ce Is a Girl’s Na­me e un proi­ect des­pre fe­mi­ni­ta­te săl­ba­ti­că. Fe­mi­ni­ta­tea tin­de să fie aso­cia­tă cu tră­să­turi ca de­li­ca­tețea și fra­gi­li­ta­tea. Or, mie nu mi se pa­re că e nea­pă­rat așa. Lu­cra­rea ca­re a și dat ti­tlul ex­po­ziți­ei es­te un por­tret de tână­ră fe­meie, afla­tă între do­uă sta­dii și pentru ca­re au­to­de­fi­ni­rea e încă un pro­ces com­pli­cat. Gă­sesc că exis­tă mul­tă pu­te­re în a fi în dez­vol­ta­re, în crește­re. Fa­ta are o vârstă fra­ge­dă, dar are și o vi­o­le­nță, nu în sen­sul de agre­si­vi­ta­te, ci de fo­rță, de ener­gie ma­si­vă. Îmi plac per­so­na­je­le ca­re sunt in­bet­we­en între a fi ac­cep­ta­te și a fi exact ci­ne sunt ele, dar ca­re merg înain­te cu o ine­rție fan­tas­ti­că, fă­ră să se gânde­as­că la ce cre­de lu­mea des­pre ele.

Portretul fe­tei fa­ce par­te din­tr-o se­rie ete­ro­ge­nă pe ca­re am înce­put-o în iar­na anu­lui tre­cut și am încheiat-o prin pri­mă­va­ră. Între do­uă proi­ec­te ma­jo­re, pentru ca­re tre­bu­ia să mă do­cu­men­tez și să lu­crez foar­te or­ga­ni­zat, s-a întâmplat acest pur­ga­to­riu inte­re­sant. Nu am lu­crat cu per­soa­ne re­a­le, așa cum fac de obi­cei, ci am sin­te­ti­zat niște po­vești. Fa­ta es­te un cu­mul de fe­te pe ca­re le-am întâlnit. Iar di­ve­rși pri­e­teni mi-au po­ves­tit des­pre oa­meni ca­re îi fas­ci­nau, in­di­vi­zi ab­so­lut au­ten­tici ca­re le-au atras ate­nția din ava­la­nșa de sti­mu­li vi­zua­li din oraș, un­de îți trec prin fața ochi­lor o mu­lți­me de oa­meni, dar nu­mai pe unii îi ții min­te. Chiar pri­e­te­nul meu mi-a po­ves­tit des­pre un alt per­so­naj, cel din lu­cra­rea Pro­tec­tor: un gar­dian ta­tuat pe față și cu o înfățișa­re des­tul de ame­ni­nță­toa­re, pe ca­re-l vă­zu­se într-un ma­ga­zin de pan­to­fi. Am înce­put să dis­cu­tăm des­pre ace­as­tă si­tuație în ca­re ai un is­to­ric de viață și ajun­gi să ți-l mar­che­zi pe corp, iar când re­vii într-o di­men­si­u­ne main­stre­am a so­ci­e­tății, oa­me­nii te aso­cia­ză in­va­ria­bil cu ima­gi­nea lor des­pre acel is­to­ric de viață. De ace­ea am si­mțit ne­voia să de­se­nez per­so­na­jul pro­te­jând un pui de găi­nă, pentru a su­ge­ra că nu e to­tul așa cum pa­re la pri­ma ve­de­re.Sin­gu­rul per­so­naj mas­cu­lin din ex­po­ziție es­te și cel mai moa­le și mai cald, de fapt.

Cea de-a treia lu­cra­re din se­rie, Fluf­fy Hell, a por­nit de la un obi­ect pe ca­re l-am cum­pă­rat de la un târg din Cluj – sunt un ma­re fan de junk ma­gic. E vor­ba des­pre o fi­gu­ri­nă cu un pu­del com­plet ne­gru. Am ți­nut-o mult timp în ate­li­er. În timp ce lu­cram la ace­as­tă se­rie, am înce­put să mă gândesc la ide­ea de câi­ne-ac­ce­so­riu, de ani­mal ca­re ajun­ge să se de­per­so­na­li­ze­ze pentru că a fost cum­pă­rat de par­că ar fi fost o ge­an­tă. Mi l-am ima­gi­nat ca fi­ind fe­mi­nin, poa­te și da­to­ri­tă ace­lei ex­pre­sii apli­ca­te femeilor vo­ca­le și di­rec­te: «She’s a bit­ch». Du­pă mi­ne, e su­per-OK să fii a bit­ch. Câi­ne­le din lu­cra­rea mea vi­ne ca o pu­te­re ani­ma­li­că cu trei ochi și spe­rie. Nu-i de­loc fluf­fly, sim­pa­tic sau de­co­ra­tiv, ci e un su­per alter ego fe­mi­nin.

Între aces­te trei per­so­na­je s-a con­tu­rat Vi­o­len­ce Is a Girl’s Na­me. Per­so­na­jul fe­mi­nin es­te cen­tral și a fost am­pla­sat în ex­po­ziție ast­fel încât să fie ob­tu­rat rit­mic de un obi­ect gon­fla­bil, un pis­tol ca­re se um­flă și de­zum­flă la fiecare do­uă mi­nu­te și ju­mă­ta­te. El fa­ce par­te din­tr-un proi­ect mai ve­chi, Soft War, în ca­re dis­cut des­pre vi­o­le­nța nor­ma­li­za­tă. O ipos­ta­ză a ei es­te tra­diția ju­că­ri­i­lor ca­re sunt re­plici ale unor ar­me, re­plici des­tul de re­a­lis­te une­ori, chiar da­că scot ba­lo­nașe sau au be­cu­lețe. Mi s-a pă­rut întot­de­au­na foar­te stra­niu fap­tul că pă­ri­nții cum­pă­ră ar­me-ju­că­rii. Apoi, oda­tă cu ex­pan­si­u­nea Inter­ne­tu­lui, sun­tem asal­tați de știri fă­ră sur­să, ce­ea ce poa­te du­ce la o sta­re con­ti­nuă de ten­si­u­ne, de răz­boi ima­te­rial. Obi­ec­te­le din proiectul Soft War sunt în cu­lori neon, din ma­te­ria­le moi. Între­ba­rea pe ca­re o pun es­te: poți să le ve­zi ca pe ce­va dră­guț sau, mai de­gra­bă, te gândești la for­me­le lor?

Ce­lă­lalt obi­ect din ex­po­ziție es­te Silk Whip, de for­ma co­zii fe­tei din por­tret. M-am gândit la fap­tul că fe­mei­le cu pă­rul roșcat erau con­si­de­ra­te vră­ji­toa­re, iar pă­rul lor – un atri­but ma­gic, la fe­tiși­za­rea cre­a­tu­ri­lor spe­cia­le, pe ca­re nu poți să le înțe­le­gi. Per­so­na­jul fe­mi­nin săl­ba­tic se află într-o con­ti­nuă mișca­re, într-un tu­mult ca de pri­mă­va­ră, și sin­gu­rul lu­cru de ca­re îl poți prin­de es­te coa­da. Îl prin­zi. Coa­da se ru­pe. Și per­so­na­jul fu­ge, îți sca­pă.”

Aso­ci­em fe­mi­ni­ta­tea cu blândețea și fi­rea ocro­ti­toa­re. E o re­a­li­ta­te fru­moa­să asta, dar nu mi se pa­re a fi sin­gu­ra fațe­tă a ei. Fe­mi­ni­ta­tea are și ce­va fi­er­ce. E o fo­rță re­a­lă.

Lea Ra­sov­szky (n. 1986) trăi­ește și lu­cre­a­ză în Bu­cu­rești. Alte ex­po­ziții per­so­na­le re­cen­te, pe lângă cea din Ce­hia, au fost la Ga­le­ria Mo­bi­us din Bu­cu­rești și la Whi­te Cu­ib din Cluj-Na­po­ca. A par­ti­ci­pat în show-ul Ex-East. Past and re­cent sto­ri­es of the Ro­ma­nian avant-gar­des (Espa­ce Ni­e­meyer din Pa­ris, 2019) și la bi­e­na­la Art Enco­un­ters (Ti­mișoa­ra, 2017).

PA­GI­NA ACE­AS­TA Vi­o­len­ce Is a Girl’s Na­me, 2019 PA­GI­NA ALĂ­TU­RA­TĂ Fluf­fy Hell, 2019 Pro­tec­tor, 2018

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.