VIA}A MEA CULTURALĂ: VIKA TONU
S-a născut în Chișinău, a crescut la București, a studiat Artă și Design în Marea Britanie, a aprofundat designul de bijuterie în Florența, iar de curând s-a mutat în Spania. Brandul ei de bijuterii este la fel de călător ca și ea, îl găsești în diferite galerii și boutique-uri din Europa.
DE CE IBIZA, CA DESTINA}IE PENTRU CREA}IE: A fost una dintre cele mai spontane şi oarecum inexplicabile decizii pe care le-am luat vreodată. După o pauză de 11 ani, am revenit în Ibiza în aprilie 2019 într-o vacanţă. Ajunsă pe insula aceasta minunată, unde mi-am petrecut două veri consecutive în studenţie, am simţit o conexiune foarte puternică cu locul. Mi-am dat seama că îmi lipseşte foarte mult natura, iar acesta ar fi putut fi motivul pentru care mă simţeam atât de deconectată de mine de ceva timp. Ştiam că aveam nevoie de o schimbare, aşa că m-am întors în Bucureşti cu gândul deja la mutat, am început toate demersurile pentru asta şi m-am întors cu tot cu atelier pe insulă. Nu am niciun dubiu că am luat o hotărâre inspirată, bazată în primul rând pe vocea intuiţiei. Ibiza nu este doar despre petreceri, zonele turistice şi agitate pe timpul verii pot fi evitate cu uşurinţă, iar în extrasezon insula se regenerează şi este foarte multă linişte şi pace.
PRIMA BIJUTERIE DE CARE-}I AMINTEȘTI: Când eram copil, bunicii mi-au făcut cadou un inel din aur galben cu un mic diamant. Era inelul pe care ei aveau în plan să îl port când voi „creşte mare”. Am început să îl port de câţiva ani,din momentul în care am privit cu alţi ochi bijuteriile din aur. CARTEA CARE A PRODUS CELE MAI MULTE SCHIMBĂRI ÎN TINE: Unul, nici unul şi o sută de mii, de Luigi Pirandello. Este un roman, sau mai degrabă un eseu filozofic – extrem de puternic, în care am regăsit abordate întrebările şi gândurile mele legate de identitate, false imagini care ne hrănesc egoul şi dorinţa futilă a oamenilor de a fi plăcuţi şi acceptaţi de societate.
PROIECTUL CARE TE ENTUZIASMEAZĂ ACUM: Proiectul meu în curs a luat fiinţă odată cu mutarea mea în Ibiza şi se intitulează Stone Keepers. Este vorba despre o colaborare nouă şi exclusivă cu un şaman modern, pe nume Cat Faith. Împreună ne-am propus să creăm o serie de piese unicat ce depăşesc graniţa bijuteriei şi care devin, în urma unui ritual special, talismane cu o puternică încărcătură energetică.
LOCUL ÎN CARE }I-AR PLĂCEA SĂ TRĂIEȘTI, MĂCAR UN AN: În iarna anului viitor am în plan să îmi realizez visul de a locui în Bali. Îmi doresc să ajung acolo pentru ca meşteşugul meu să atingă o treaptă superioară. Mi-ar plăcea să cunosc meşteri, bijutieri, sculptori, să mă inspir şi să descopăr elemente noi pe care să le integrez în colecţiile viitoare.
MUZICA PE CARE-O ASCUL}I CÂND LUCREZI: Oh, nu fac nimic fără muzică, alegerea depinde însă de stare. Poate fi indie, clasică, electronică, pop, rock rusesc sau o piesă nou descoperită pe Spotify, lăsată pe repeat toată ziua. Însă, când e de lucru fără pauze, îmi place să ascult radio, cum ar fi openlab.com, nicecream.fm, sau teatru radiofonic.
SCRIITORUL CU CARE }I-AR PLĂCEA SĂ IEI CINA: Am citit de curând, la recomandarea unui amic, Conjuraţia imbecililor, de John Kenedy Toole, o carte delicioasă scrisă de un autor chinuit de depresie şi neputinţă,care şi-a luat viaţa la o vârstă fragedă. M-am întrebat adesea cum era, de fapt, acest John Kenedy Toole,cât de mult seamănă cu personajul principal din carte şi cât de tristă sau amuzantă ar putea fi întâlnirea noastră.
UNDE TE SIM}I LIBERĂ: În momentul de faţă mă simt liberă chiar aici, pe insula unde locuiesc. Resimt această libertate după ce am scăpat de anxietatea şi superficialitatea unui oraş încărcat precum Bucureştiul, de presiunea vizavi de cultul corpului, prezenţele la evenimente fără niciun scop, trenduri şi spiritul de turmă.
DE BIJUTERII: Colajul şi fotografia. Îmi place să folosesc propriile fotografii pe care să le combin cu imagini din colecţia mea de vederi, poze, cărţi şi reviste vechi. Mi-ar plăcea să creez mai des colaje, însă am observat că am inspiraţie şi viziune în momentele de cumpănă, când stările devin atât de intense, încât nu mai pot fi procesate mental. Poate de aceea, crearea unui colaj a căpătat pentru mine o însemnătate destul de simbolică.
RESTAURANTUL PREFERAT: De mai bine de doi ani am adoptat dieta vegană, din acest motiv îmi gătesc foarte mult singură. Însă reţetele vegane, combinaţiile şi ingredientele nou-descoperite continuă să îmi dea peste cap papilele gustative. Dar dacă aleg să ies în oraş, prefer localurile tip „farm-to-table”, care apreciază importanţa calităţii legumelor şi care încurajează agricultura (ecologică) locală.
BIJUTERIA PREFERATĂ: Inelul „Lecţia despre cub”, inspirat din poezia lui Nichita Stănescu. Este un inel complex, pe care nu am reuşit încă să îl „torn” fără defecte. Am purtat prototipul său non-stop, până când o prietenă dragă m-a convins să i-l vând… Un al doilea model, şi aparent ultimul exemplar reuşit, este în posesia unui alt prieten apropiat. LUCRAREA DE ARTĂ PE CARE }I-AI DA TO}I BANII: Regret că nu am cumpărat, când am avut ocazia, o gravură de-a lui Ştefan Câlţia. Nu costa o avere, totuşi nu mi-am putut-o permite chiar în acel moment. Îmi doresc enorm o pictură sau o serie a acestui artist, pe care îl admir foarte mult.
Debutul tinerei poete Anastasia Gavrilovici a ajuns cea mai dezbătută carte românească a momentului după ce, la începutul anului, a primit Premiul „Mihai Eminescu”, cel mai prestigios premiu de la noi, iar autoarea a devenit ţinta unui public shaming pe reţele sociale pentru îndrăzneala de a scrie poezie folosind adevăratul cuvânt ce desemnează sexul feminin. Ridicol în sine, acest scandal face, paradoxal, dreptate unei cărţi de poezie remarcabile, printre cele mai bune debuturi din ultimii ani, o carte care merită citită tocmai pentru originalitatea, profunzimea şi nonşalanţa cu care o poetă de douăzeci şi patru de ani scrie despre dragoste, viaţă şi lume. Casa de editură Max Blecher