STYLE ÎN STILUL PROPRIU
EDe FRANCES HEDGES
ste minunat să fii cunoscut în lume pentru creativitate”, spune Jane Birkin, vocea ei distinctă, uşor răguşită, ajungând până la mine prin telefon, de la Paris. „Când am călcat pe pământul francez, cu mulţi ani în urmă – pe când eram o puştoaică drăguţă şi aiurită – nu îmi imaginam vreodată că voi porni într-o carieră ca aceasta.” Birkin este într-o dispoziţie deosebit de reflectivă în cursul discuţiei noastre, ocupată cu proiecte din literatură, muzică şi modă, la cei 74 de ani împliniţi de curând. În luna august 2020 a publicat primul volum încântător din jurnalul ei în limba engleză, care cuprinde perioada 1957-1982; în luna noiembrie a avut loc lansarea unui album în limba franceză pentru care a scris ea însăşi toate versurile; iar statutul ei de icon în lumea modei a fost recunoscut încă o dată când celebrul muzeu londonez Victoria & Albert a inclus modelul Hermès care-i poartă numele – geanta Birkin, desigur – în expoziţia sa dedicată genţilor. Etichetarea ei ca imagine a stilului a uimit-o întotdeauna pe Birkin, care susţine că, atunci când s-a mutat prima dată în Paris, în 1968, avea un look departe de a fi original. Crescută în Chelsea, a fost o prezenţă constantă pe scena londoneză plină de viaţă şi a adus detalii precum tivuri înalte, tipare geometrice şi forme lejere în capitala Franţei. „Purtam ce purtau toate fetele din Chelsea la acea vreme”, spune ea. „În Franţa, oamenii au o tendinţă spre bun-gust, cu care noi nu ne băteam capul – era distractiv să mergi pe King’s Road purtând un tricou simplu, fără să conteze că eşti gras sau slab. Era totul al nostru şi noi stabileam stilul... păcat pentru parizienii chic!” Birkin îşi aduce aminte cu nostalgie de coşul de răchită pe care îl purta peste tot şi care a ajuns să devină accesoriul ei signature. „Era un model portughez pe care îl cumpărasem la un târg din West End şi aveam acea aroganţă specific englezească cu care afirmam că am un
coş în loc de geantă”, îmi spune, râzând. La un moment dat, împreună cu partenerul ei la acea vreme, Serge Gainsbourg – legendarul artist francez cu care a colaborat la single-ul plin de erotism din 1969 Je t’aime... moi non plus – a mers la restaurantul Maxim’s din Paris, purtând coşul ei, ca de obicei. „Mi-au spus că nu pot intra dacă nu îl las în vestiar, la care Serge a replicat că, în această situaţie, noi plecăm. A fost un companion foarte amuzant.”
Este acelaşi coş a cărui dispariţie a dus până la urmă la crearea genţii Birkin. Regizorul de film Jacques Doillon, partenerul lui Birkin pe tot parcursul anilor 1980, a dezvoltat o
În timp ce geanta Hermès cu același nume este expusă la V&A, Jane Birkin rememorează o viață trăită ca simbol al modei.
antipatie împotriva renumitei genți de răchită. „Nu îi plăcea nici geanta, nici faptul că atrăgea atenția, așa că uneori, când eram în mașină, punea câte o frână bruscă special ca să se împrăștie conținutul coșului peste tot”, spune Birkin. La scurt timp după aceea, în 1984, vorbea cu un domn care stătea lângă ea în avionul de la Paris la Londra, nervoasă că lucrurile sale – inclusiv un jurnal plin cu scrisori, articole de presă și fotografii ale copiilor ei – nu îi mai încăpeau în geantă. Norocul a fost că vecinul de scaun s-a dovedit a fi Jean-Louis Duma, președinte executiv al Hermès la acea vreme, care s-a oferit nu doar să adauge buzunare jurnalului ei, dar a și schițat pentru ea accesoriul de vis („o geantă precum Kelly, dar de patru ori mai mare”) pe o pungă de hârtie care se folosește în cazul în care ai rău de zbor. „Câteva săptămâni mai târziu, am mers la atelierul Hermès, unde mă aștepta”, vorbește Birkin despre piesa minunat lucrată, expusă acum la V&A, cu tot cu inițialele ei și chiar și cu resturile de la stickerele pe care le-a atașat la aceasta.
Nu era conștientă de ce a urmat pentru Birkin – modele ale râvnitului design au fost cumpărate pentru până la 300.000 de lire sterline la licitații și au întrecut chiar și valoarea aurului la indexul FTSE 100 – până când fiica sa, Lou Doillon, i-a spus despre popularitatea acesteia, în anii 1990. „Mi-am căutat numele pe Internet și m-a lăsat cu gura căscată, geanta a fost primul lucru care mi-a apărut!”, își amintește, nevenindu-i să creadă. „Mi-am spus că Jacques, care credea despre acest coș că este o găselniță menită să atragă atenția, sigur se amuză acum. Dar cred că, până la urmă, mi-a făcut mai degrabă un bine, fiind atât de mare în lumea modei.”
La șaptezeci de ani, Birkin rămâne un trend-setter, deși a înlocuit de multă vreme fustele mini din tinerețe cu alternative practice, precum pantalonii largi, tricourile oversized, pardesiuri și încălțăminte confortabilă. „Pentru cineva despre care s-au scris foarte multe articole în legătură cu lucrurile pe care le poartă, mi-aș dori să creez ceva pentru femeile de vârsta mea – poate o colecție-capsulă?”, spune ea, meditativ. Artistă, model, actriță, autoare, muză: nu ar fi deloc greu de imaginat adăugarea termenului „designer” la lista de realizări ale lui Jane Birkin. Puneți-vă pe lista de așteptare de pe acum...
Expoziția „Bags: Inside Out” va rămâne la V&A (www.vam.ac.uk) până pe 12 septembrie 2021.