EXPOZI}IE MANIFEST STRADAL~

Galeria neconven]ională Celula de artă aduce lucrări și demonstra]ii de artă menite să facă trecătorii să se oprească în fa]a spa]iuluiacvariu din bd. Carol nr. 53 și să interac]ioneze direct și liber cu perspectiva artiștilor. Lucrarea Pharmakon, a Andreei Toma, face parte din proiectul Mass Media, care își propune să demonstreze că mijloacele de comunicare în masă propagă strategii „culturale” distructive, care împing la un consum de informa]ie neselectiv. „Zilnic sau periodic apelăm la pastile pentru a calma, trata sau pentru a preveni anumite afec]iuni. Azi un somnifer, mâine un analgezic, poimâine un antitusiv şi descoperi astfel că nu mai poţi trăi fără ele. Am observat și că majoritatea reclamelor TV sunt la medicamente și că au o frecvenţă de-a dreptul abuzivă. Informaţia precară care însoţeşte diverse reclame poate influen]a un om neavizat, care nu consultă surse de specialitate și le folosește după ureche, aşteptând efectele”, povestește Andreea Toma, artistul vizual. „Pharmakon, în greacă, înseamnă deopotrivă medicament, dar și otravă, elixir sau maleficiu. Eu îmi doresc să scot în eviden]ă abuzul de medicamente, mai ales că anumite clase de medicamente creează o dependen]ă psihică, ce poate fi definită ca o boală cronică ce afectează creierul și func]iile de memorie, așa că am realizat această lucrare din pastile farmaceutice înglobate în rășină epoxidică.”

Andreea Toma este un artist vizual, graphic designer și muralist din București, absolventă a Universită]ii Na]ionale de Arte din București, sec]ia pictură, și membru fondator al galeriei Celula de Artă. Cercetarea sa artistică se concentrează pe spa]iul contemporan, abordând teme ce ]in de manipularea la nivel de masă, prin intermediul mass-media și al re]elelor de socializare. Instala]ia poate fi văzută în spa]iul expozi]ional din bd. Carol nr. 53, între 29 martie și 11 aprilie. Niciuna dintre expozi]ii nu va avea vernisaj cu public și pot fi văzute la orice oră. Celula de artă este reprezentată de un spa]iu cu deschidere stradală, care își propune să permită lucrărilor să evadeze din spa]iul clasic al galeriei pentru a interac]iona cu un public nou, care nu obișnuiește să participe la vernisaje și astfel, pentru că nu mai există o barieră fizică și temporală între obiectul de artă și privitor, se crează un dialog liber, direct și nonconformist.

Sunt trei momente pe care le atribui ca un crescendo ideii de a scrie o astfel de carte: în copilărie, în 2010 și în 2015. În copilărie visam cu prietena mea Daria că vom câștiga fiecare câte un premiu Nobel, ea la chimie și eu la literatură, în 2010 am rugat-o pe Alice Năstase să scrie pentru Avon o carte despre istoria de treisprezece ani ai companiei și în 2015 mi-am luat în călătoriile mele din America de Nord și de Sud caietul de vise și visuri dăruit de Noemi Meilman.

Dacă în primele două momente ideea era doar un germene, fără o claritate privind con]inutul, în 2015 m-am decis că vreau să scriu o carte autentică, dar și practică despre business, călătorii și rela]ii, care să fie sprijin și inspira]ie pentru femeile care trăiesc și simt la fel, dar care nu reușesc să își învingă frica de a fi ele însele cu totul, cu toată vorbăraia lumii din jur. Este o carte cu adevărat a prezentului, pentru că mai mult de jumătate dintre povești sunt scrise la cald, imediat ce le trăiam, pentru că doar în chiar preaplinul momentului po]i fi cu adevărat cel mai sincer cu putin]ă fa]ă de tine și fa]ă de cititorii tăi. Cartea aceasta este chiar un simbol al lui trăiește (și scrie) momentul.

Unicornul este metafora unui personaj feminin care decide să își schimbe via]a odată cu aniversarea de treizeci și nouă de ani sau #ultimul3. Decizia schimbării este detaliată pe parcursul unui capitol, cu toate frământările, dar și sugestiile practice pentru oricine vrea să facă o tranzi]ie bruscă de la confortul unei cariere de succes la necunoscutul unei afaceri pe cont propriu sau de la siguran]a unui cadru și unor comportamente la libertatea de a încerca altceva, totul. Odată luată decizia, cartea o înso]ește pe Raluca (numele nu este ales întâmplător, explica]iile sunt în carte) prin ochii unei jurnaliste (căreia îi predă jurnalele ei) în călătoriile de explorare din Brazilia (inclusiv carnavalul de la Rio), Argentina, Mexic, Cuba, Grecia, dar și în provocările consultantului independent care se întâlnește mai des cu eșecul decât cu reușita.

Sunt trei paliere dezvoltate în poveste: unul de business (sfaturi pentru cei care vor să facă schimbări în carieră și cum să se raporteze la mediul independent versus cel corporatist), unul de călătorii și cunoaștere a unor culturi diferite (America de Sud și Grecia) și unul al rela]iilor, al experien]elor via Tinder sau alte aplica]ii de dating, al satisfac]iilor și insatisfac]iilor democratizării lor.

Să îmi răstorn via]a și să nu mă mai las prinsă de tiparul lui „așa trebuie”.

Foarte greu, până am primit primul feedback (deși mă asigurasem, precaută, înainte de a preda manuscrisul editurii să am unul de la o prietenă care nu mă știa atât de bine încât să fie subiectivă, dar aparent nu i-a fost suficient Ralucăi cea timidă). A durat o săptămână până la acest prim feedback de lectură în care nu am reușit să dorm liniștită nicio noapte cu gândul că am riscat prea mult, că oamenii nu vor în]elege demersul meu și tot așa. Îi voi fi mereu recunoscătoare prietenei – se știe – care mi-a trimis un review lung, sincer și explicit, care m-a liniștit și m-a lăsat să îmi deschid aripile și să mă bucur de aruncatul în gol.

Unicornul este simbolul companiei mele de consultan]ă în marketing și management și nu este alegerea mea, ci a agen]iei de digital care este și în spatele site-ului meu (Screen Native). Ei mi l-au propus, iar eu l-am ajustat pu]in – în loc de un corn, i-am pus un creion, pentru că eu și scriu. Mi-a plăcut pentru că i-am descoperit multiplele în]elesuri: creatură fantastică, personaj rar, persoană cu aptitudini multiple, companie evaluată la peste un miliard de dolari. Odată cu alegerea lui ca logo, am început să îl declin în mai tot ce fac, profitând și de curentul pro unicorni, așa încât mi s-a părut firesc să îl folosesc și în titlul căr]ii mele.