PE URMELE FARAONILOR
Sau pe urmele verii. Egiptul ni le oferă pe ambele și este una dintre destinațiile în care putem călători chiar și acum.
Sunt mulți ani de când am fost în Egipt și am fost puțin nostalgică atunci când am vorbit cu Gabi despre asta: eu, cu amintirile mele, ea, cu ale ei. Doar că Gabi a fost în Egipt luna trecută, în plină pandemie. Am aflat pentru că i-am văzut fotografiile pe Instagram. Mi-au plăcut și am întrebat-o dacă ar fi de acord să le publicăm în BAZAAR. A zis da, altfel toată introducerea asta n-ar mai fi avut niciun rost. Am întrebat-o și cum ar descrie vacanța ei în Egipt, în câteva cuvinte. Mi-a spus că e complicată, un fel de love and hate. Și eu simt la fel. Desigur, depinde ce așteptări ai. Sharm-el-Sheikh și Hurghada sunt pline ochi de resorturi all-inclusiv înșirate pe malul mării.Fiecare resort are plajă privată, mâncare europeană și – în funcție de cât e de luxos și de ce buget aloci – mai multe restaurante. Lucru important, de altfel, pentru că e plictisitor să mănânci în același loc șapte zile. Ideea e că, dacă visezi la o vacanță relaxantă, pe malul mării, Egipt e o alegere perfectă. Iar dacă vrei mai mult decât stat la plajă și citit la umbra unui palmier, se poate și asta. Doar că nu e neapărat foarte simplu. Egiptul nu e genul de țară în care să te aventurezi de una singură, să-ți închiriezi o mașină și să pleci. Nu. Cel mai sigur mod e să alegi excursiile organizate, cu ghid și cu transport inclus. Autocarele cu turiști sunt însoțite de poliție și vei vedea, de altfel, polițiști înarmați până-n dinți la fiecare ieșire și intrare din localitate. Echipajele opresc toate mașinile și autocarele, cer acte, există liste cu toți turiștii. De altfel, poliția n-are nicio treabă cu tine, nu te va deranja – șoferii și ghidul se vor ocupa de tot. Acestea fiind zise, din Hurghada faci patru, cinci ore până la Luxor, în Valea Regilor, pe malul de vest al Nilului. E o priveliște spectaculoasă și, dacă mă întrebi pe mine, chiar merită să mergi. Dacă ai parte de un ghid prietenos, o să-ți explice și o parte dintre simbolurile săpate pe pereții mormintelor. Nici măcar nu știu să descriu în cuvinte, însă locul acela nu seamănă cu nimic altceva.
cu taxiul era o aventură. Șoferii nu înțeleg mai nimic în engleză (sau nu vor), nu pun aparatul sau, dacă îl pun, îți vor cere contravaloarea în dolari. Și au un stil de condus care te face să te întrebi cum de au scăpat vii până acum. De altfel, am avut aceeași senzație și pe trecerea de pietoni, indiferent de culoarea semaforului: scapă cine poate.
Dacă ai mai fost în vreun souk sau într-un bazar, știi despre ce e vorba. Multe culori, multe arome. Pe mine mă fascinează piețele și m-aș fi plimbat mult și bine, m-aș fi oprit la fiecare tarabă, aș fi cerut explicații. Însă, pentru vânători, ești o pradă. Odată ce ai intrat acolo, ești pe teritoriul lor. Vor negocia, vor specula orice privire, îți vor oferi un preț mai mic decât cel inițial (dar, cu siguranță, de patru, cinci, zece ori mai mare decât cel real), îți vor pune o pălărie pe cap – doar să probezi, lady, just try, look, mirror –, ca apoi să-ți spună că trebuie să cumperi, you must, lady, pentru că ai probat-o. Pe scurt, vânzătorii se vor ține scai de tine. Altfel, souk-urile sunt fascinante. Tare mi-ar mai plăcea să am o putere magică, să devin invizibilă și să mă plimb pe acolo în voie și să miros frunzele de ceai.
Revenind la excursii, poți să mergi cu barca la Paradise Island și la Orange Bay. E foarte frumos, pentru că ajungi în locuri cu apă turcoaz, lină și clară, cu nisip fin și aproape alb, ca în fotografiile care ne fac să visăm cu ochii deschiși. Iar dacă îți place snorkeling-ul, cu atât mai bine: ghizii știu exact locurile în care să oprească. În adâncuri, vei descoperi un paradis colorat și exotic despre care o să tot povestești. Există, desigur, și varianta safariului în deșert, cu soarele care apune în spatele colinelor
şi cina la o căsuţă tradiţională. Care nu e atât de tradiţională pe cât ţi se vinde; când ajungi la faţa locului, îţi dai seama că e un spaţiu special amenajat pentru turişti. Eu am sentimente amestecate despre acest safari în deşert; cred că merită mers doar dacă n-ai făcut asta niciodată.