Deva și împrejurimile ei

Ioana - - Cuprins -

Însăși na­tu­ra, cu Mu­reșul său bă­trân ce cur­ge și încă sculp­te­a­ză Mu­nții Orăști­ei, Mu­nții Poia­na Rus­că și Mu­nții Me­ta­li­feri, a fă­cut ca acest me­le­ag să fie iu­bit încă de pe tim­pul da­ci­lor, apoi al ro­ma­ni­lor. Ei îl con­si­de­rau va­mă, noi poar­tă că­tre mu­nți; ei îl ale­se­se­ră ca bun punct de ob­ser­vație, noi ur­căm cât mai sus pen­tru ce­le mai fru­moa­se pri­ve­liști.

CETATEA DEVEI

Și, da­că tot ur­căm, hai să ne co­coțăm la Cetatea Devei, una din­tre ce­le mai im­por­tan­te for­ti­fi­cații me­di­e­va­le de la noi. Că ale­gem lif­tul (din­spre sta­di­on) sau scă­ri­le (din­spre cen­tru), vom ajun­ge în vârful dealu­lui, la 378 de me­tri alti­tu­di­ne, de un­de stră­moșii noștri ob­ser­vau Va­lea Mu­reșu­lui, par­te din ce­le­brul drum al să­rii.

Chiar da­că spați­ul a fost lo­cu­it cu un mi­le­niu înain­te de a fi con­stru­i­tă, cetatea așa cum o ve­dem azi a luat naște­re în se­co­lul al XIII-LEA. Ro­lul prin­ci­pal a fost de apă­ra­re, dar era așa de fru­moa­să, că a fost tran­sfor­ma­tă ime­diat în lo­cu­i­nță pen­tru voi­e­vo­zi, prin­ci­pi și co­nți, prin­tre ca­re re­ge­le Ca­rol Ro­bert de Anjou, Ian­cu de Hu­ne­doa­ra, fa­mi­lia Cor­vi­ni­lor, prin­ci­pe­le Ga­bri­el Bet­hlen.

Cu o is­to­rie tu­mul­tu­oa­să, înflo­rind și de­că­zând oda­tă cu fi­e­ca­re con­du­că­tor (în tim­pul răs­coa­lei din 1784, chiar și

no­bi­lii s-au as­cuns aici și de ace­ea Ho­rea, Cloșca și Crișan au ata­cat-o), Cetatea Devei nu și-a pi­er­dut din far­mec. L-a cu­ce­rit chiar și pe împă­ra­tul Fran­cisc I ca­re, în tim­pul unei vi­zi­te în re­gi­u­ne, a de­cis să o re­fa­că. Dar, du­pă 12 ani de lu­crări, o ex­plo­zie din ma­ga­zia cu praf de pușcă a dis­trus din nou o par­te din for­tă­re­ață – se întâmpla în 1849, în vre­mu­ri­le lui Avram Ian­cu, când cetatea toc­mai fu­se­se ocu­pa­tă de hon­ve­zi. Așa a ră­mas până în 2013, când a fost in­clu­să într-un ma­re pro­gram de res­tau­ra­re, ca­re a reușit să-i re­dea mă­car în apa­re­nță stră­lu­ci­rea de odi­ni­oa­ră.

TIP: Acor­dă-i ce­tății do­uă ore și ex­plo­re­a­ză fi­e­ca­re in­tra­re.

ARBORETUM SIMERIA

Câți din­tre noi s-au oprit, în drum spre/de la Deva, în Simeria? Dar câți au pă­ră­sit dru­mul prin­ci­pal ca să me­ar­gă spre Va­lea Mu­reșu­lui? Ei bi­ne, aco­lo, chiar în oraș, exis­tă un parc den­dro­lo­gic unic în Ro­mânia. E o ade­vă­ra­tă oa­ză de re­la­xa­re. Spați­ul era par­cul Cas­te­lu­lui Gyu­lay, fă­cut pe la 1700, cu spe­cii acli­ma­ti­za­te din toa­tă lu­mea. Din cau­za con­tex­tu­lui is­to­ric, a fost aban­do­nat mu­lți ani. Apoi a in­trat în ate­nția spe­cia­liști­lor, de­oa­re­ce a păs­trat nu­me­roa­se exem­pla­re încă din ace­le vre­muri. La mij­lo­cul ani­lor 1900, s-a înfi­i­nțat o stație de cer­ce­ta­re, iar par­cul a fost re­a­me­na­jat, păs­trând sti­lul en­gle­zesc. În 1995 a de­venit re­zer­vație, iar în 2000 arie pro­te­ja­tă. Astă­zi, Arbo­re­tu­mul Simeria es­te cel mai ve­chi parc den­dro­lo­gic din ța­ră și are cea mai bo­ga­tă va­ri­e­ta­te de ar­bori lo­ca­li și exo­tici acli­ma­ti­zați: pes­te

2.150 de spe­cii pe 70 de hec­ta­re. Astfel, re­zer­vația e prin­tre ce­le mai mari de pe con­ti­nen­tul nos­tru, dar și din lu­me. Arbo­rii și plan­te­le pro­vin din Eu­ro­pa, Ame­ri­ca de Nord, Asia și Afri­ca, iar într-o plim­ba­re vei des­co­peri, prin in­ter­me­di­ul plă­ci­lor in­for­ma­ti­ve, nu­me­le și ori­gi­nea fi­e­că­ru­ia.

TIP: Ră­tă­cește-te pe po­te­ci­le par­cu­lui și gă­sește lia­ne­le.

CASTELUL HUNIAZILOR

La doar 17 km de Deva gă­sim unul din­tre ce­le mai as­pec­tu­oa­se cas­te­le de la noi – și prin­tre ce­le mai vi­zi­ta­te.

Deși con­si­de­rat un im­por­tant mo­nu­ment de ar­hi­tec­tu­ră go­ti­că, el nu păs­tre­a­ză for­ma ori­gi­na­lă: la res­tau­rări, fața­da din­spre oraș a fost re­fă­cu­tă și s-a adău­gat un turn de su­pra­ve­ghe­re pen­tru a da un plus de atrac­ti­vi­ta­te cas­te­lu­lui. Ră­mâne to­tuși for­tă­re­ața lui Ma­tei Cor­vin, cel mai fai­mos re­ge al Unga­ri­ei Me­di­e­va­le, pe ca­re a con­dus-o înflo­ri­tor timp de 32 de ani. Oda­tă ce treci po­dul pes­te va­lea ce era oda­tă pli­nă cu apă, s-ar pu­tea să ai no­ro­cul să fii întâmpi­na­tă de un ca­va­ler

me­di­e­val cu bar­ba albă și lun­gă, ca­re să te tre­a­că pra­gul spre cei 600 de ani scu­rți pes­te castelul gran­di­os ri­di­cat în se­co­lul al Xv-lea de că­tre Ian­cu de Hu­ne­doa­ra. Mo­di­fi­cat de fi­e­ca­re pro­pri­e­tar pe ca­re l-a avut, castelul s-a adap­tat în fun­cție de con­for­tul fi­e­că­ru­ia, dar și ți­nând cont de ne­ce­si­tăți­le vre­mu­ri­lor tul­buri – a fost întă­rit cu zi­duri groa­se și înal­te împo­tri­va ina­mi­ci­lor. Doar ga­le­ria și don­jo­nul au ră­mas nes­chim­ba­te încă de la înce­put.

TIP: Nu ra­ta fântâna să­pa­tă în 15 ani de cei trei pri­zo­ni­eri turci ai lui Ian­cu de Hu­ne­doa­ra.

CETĂȚILE DIN MU­NȚII ORĂȘTI­EI

Cum treci va­lea, urci di­rect că­tre împă­răția da­ci­lor, spre ce­le șa­se for­tă­rețe ri­di­ca­te între se­co­lul I î.h. și se­co­lul I d.h. pen­tru pro­te­cția împo­tri­va cu­ce­ri­rii ro­ma­ne: Sar­mi­ze­ge­tu­sa Re­gia, Lun­cani-pia­tra Roșie, Cos­tești-bli­da­ru, Cos­tești­ce­tățu­ie, Că­pâlna și Bă­nița. Con­stru­i­te prin teh­ni­ca mu­rus da­ci­cus, sunt ade­vă­ra­te ves­ti­gii moște­ni­te de la stră­moșii noștri. Cea mai re­pre­zen­ta­ti­vă și mai tu­ris­ti­că es­te Sar­mi­ze­ge­tu­sa Re­gia, de­veni­tă cel mai im­por­tant cen­tru po­li­tic, mi­li­tar și re­li­gi­os. Împă­rți­tă în trei zo­ne – așe­za­rea ci­vi­lă, cetatea și zo­na sa­cră –, a fost tran­sfor­ma­tă de re­ge­le De­ce­bal în nu­cleu al sis­te­mu­lui de­fen­siv; aici erau adu­se toa­te bo­găți­i­le con­fis­ca­te du­pă lup­te­le câști­ga­te. TIP: Mer­gi pe Via Sa­cra spre ca­len­da­rul so­lar și des­co­pe­ră cel mai ma­re sanc­tuar da­cic con­stru­it vre­o­da­tă.

LA­CUL CINCIȘ

Da­că îți do­rești re­la­xa­re to­ta­lă, o pri­ve­liște de vis, spor­turi nau­ti­ce și pes­cu­it ori, de ce nu, da­că ești în cău­ta­rea po­vești­lor de groa­ză, la nici ze­ce ki­lo­me­tri de Castelul Huniazilor vei ajun­ge la La­cul Cinciș, unul din­tre ce­le mai mari la­curi din Tran­sil­va­nia.

Es­te un punct tu­ris­tic im­por­tant al ju­dețu­lui, ți­nând loc de li­to­ral.

La­cul a fost cre­at ar­ti­fi­cial în anii ’60, inun­dând cinci așe­zări ve­chi. De aici au luat naște­re di­ver­se mi­turi, por­nind de la dis­tru­ge­rea bi­se­ri­ci­lor și inun­da­rea ci­mi­ti­re­lor sa­te­lor. Se spu­ne că la­cul e bântu­it de spi­ri­te, că e bles­te­mat, că ani­ma­le­le nu se apro­pie de apa la­cu­lui și că pe fun­dul la­cu­lui trăi­esc ba­lauri. Tu­riștii însă nu par de­ran­jați atunci când aleg să înoa­te. TIP: Ca­ze­a­ză-te la cam­ping pen­tru un we­e­kend de vis.

Deva nu es­te doar des­pre mi­nu­na­ta ce­ta­te, ci și des­pre stră­duțe­le pe ca­re gă­sești, din loc în loc, bi­ju­te­rii ar­hi­tec­to­ni­ce ri­di­ca­te în epo­ci­le tre­cu­te, fru­mos de­co­ra­te și co­lo­ra­te.

Castelul Cor­vi­ni­lor es­te con­si­de­rat un mo­nu­ment de re­fe­ri­nță.

Sti­lul go­tic de­fi­nește Castelul lui Ma­tei Cor­vin.

Prin par­cul den­dro­lo­gic vei avea nu­mai sur­pri­ze.

La­cul Cinciș e o oa­ză de re­la­xa­re în ori­ce ano­timp.

Sanc­tua­re­le da­ci­lor sunt un ade­vă­rat punct ener­ge­tic chiar și azi.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.