Psi­ho­lo­gie

Ioana - - Cuprins - psi­ho­log Da­na Ve­res­cu

QMi­ha­e­la (41), e-mail: Am fă­cut pros­tia să râd de soțul meu acum vreo câte­va luni că a fă­cut bur­tă. Es­te ade­vă­rat că a fost urât, am râs de el în fața tu­tu­ror pri­e­te­ne­lor me­le, dar cre­de­am că se va su­pă­ra puțin, pe mo­ment, iar pe ur­mă o să mă ia pe mi­ne în râs. Când co­lo n-a zis ni­mic și du­pă o săp­tă­mână s-a apu­cat de sală. De atunci nu mai ie­se de aco­lo! Nu mai mă­nâncă cu noi la ma­să, ci soar­be me­reu li­chi­de roz, găl­bui sau lăp­toa­se din­tr-o sti­clă de plas­tic, are an­tre­na­ment șa­se seri pe săp­tă­mână, abia da­că îl mai văd, iar când îl văd, par­că nu mai are ni­ci­un haz. Acum îi spun că e mus­cu­los și fru­mos, dar el e tot ne­mu­lțu­mit e. Nici nu mai știu cum să-l iau. Oa­re am de­cla­nșat o tul­bu­ra­re psi­hi­că?

AScrie-ne pe adre­sa re­vis­ta_i­oa­[email protected]­da.ro sau într-un co­men­ta­riu pe pa­gi­na noas­tră de Fa­ce­book și spe­cia­liștii noștri îți vor da pri­mul aju­tor în pro­ble­me­le ta­le psi­ho­lo­gi­ce.

Dra­gă Mi­ha­e­la, se pa­re că l-ai atins în amo­rul pro­priu pe soțul tău. Umi­li­rea în pu­blic nu pi­că bi­ne ni­mă­nui, sunt si­gu­ră că nici ție nu ți-ar fi plă­cut ca el să râdă de ti­ne cu pri­e­te­nii lui. I-ai ata­cat mas­cu­li­ni­ta­tea și l-ai jig­nit, chiar da­că ție ți s-a pă­rut că ai fă­cut o glu­mă bu­nă. Iar acum te de­ran­je­a­ză că el vrea să re­me­di­e­ze pro­ble­ma pe ca­re ai cri­ti­cat-o? Poa­te că l-ai fă­cut atent asu­pra să­nă­tății și pro­pri­ei con­diții fi­zi­ce și vrea să fie în for­mă. Cred că ar fi bi­ne să-i ceri ier­ta­re pen­tru ges­tul tău și să-i ex­plici că ai greșit. Spu­ne-i că-l iu­bești așa cum es­te și că nu tre­bu­ie să exa­ge­re­ze în sens in­vers, spu­ne-i că ți-e dor să pe­treci timp cu el și că re­greți proas­tia pe ca­re ai ros­tit-o.

QEle­na (42), e-mail: Fi­i­ca mea de 12 ani mi-a spus că vrea să se că­lu­gă­re­as­că! În fa­mi­lia noas­tră ni­meni nu e prea cre­din­ci­os, până zi­le­le tre­cu­te nici nu știam că ea știe vreo ru­gă­ci­u­ne, deși, nor­mal, se du­cea la ore­le de re­li­gie ca toa­tă lumea. Su­na se­ri­os ce mi-a zis și, când am între­bat-o cum i-a venit ide­ea, mi-a re­proșat că noi am cres­cut-o fă­ră Dum­nzeu și nu­mai la școa­lă a vă­zut cre­di­nța ade­vă­ra­tă și nu mai vrea să stea prin­tre oa­meni pă­gâni! S-ar pu­tea să fie nu­mai o fa­ză de ado­les­cen­tă, dar e foar­te se­ri­oa­să și de­ja s-a cer­tat cu mai toți pri­e­te­nii ei din cau­za asta. Cum o scot din ast­fel de idei?

ACred că pri­mul pas ar fi să aveți o dis­cuție se­ri­oa­să des­pre re­li­gie, în ge­ne­ral. Fi­i­ca ta are o vârstă la ca­re e foar­te im­pre­si­o­na­bi­lă și cred că a pri­mit la școa­lă prea mul­te in­for­mații pe ca­re nu le poa­te ab­sor­bi și ela­bo­ra în mod adec­vat. Expli­că-i că fi­e­ca­re om are drep­tul să cre­a­dă ce do­rește, iar a eti­che­ta pe alții drept pă­gâni es­te o do­va­dă de in­to­le­ra­nță, iar tu nu vrei să crești o fi­i­că in­to­le­ran­tă. Nu-i in­ter­zi­ce să me­ar­gă la bi­se­ri­că, da­că asta do­rește, și nu încer­ca de­o­cam­da­tă să-i schim­bi idei­le. Dar ara­tă-i că fi­e­ca­re om poa­te avea ce cre­di­nță do­rește și ale­ge, cum­pă­ră-i că­rți pe aces­te te­me, dis­cu­tă des­chis și fă­ră pre­ju­de­căți. Poți să-i ex­plici ce înse­am­nă viața la mă­năs­ti­re: tre­zit la 5 di­mi­neața, ru­gă­ci­uni, di­ver­se munci, pro­gram foar­te fix, viață simplă și fru­ga­lă etc. Fii me­reu ală­turi de ea și spu­ne-i că îi su­sții ori­ce ho­tă­râre, dar că de­o­cam­da­tă es­te mi­no­ră și încă nu poa­te fa­ce o ale­ge­re de acest fel, iar da­că la 18 ani își păs­tre­a­ză pă­re­rea, spu­ne-i că nu te vei împo­tri­vi.

Umi­li­rea în pu­blic nu pi­că bi­ne ni­mă­nui.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.