Șef în bucătărie
Dietă trendy: postul
Străvechea înțelepciune a popoarelor își face acum loc printre tratatele nutriționiștilor: nu se mai discută însă despre postul ca pauză de la plăcerile lumești, ci de pauzele alimentare ca șansă de a ține greutatea sub control și sănătatea pe linia de plutire.
Cel care a fundamentat metoda postului ca sistem de control al greutății a fost doctorul Jason Fung, la origine nefrolog. Acesta a constatat că, pe termen lung, tratamentul cu insulină face mai mult rău decât bine pacienților cu diabet de tip II. Rezistența la insulină nu ar trebui tratată cu și mai multă insulină, ci cu măsuri radicale menite să reducă de la sine nivelul insulinei. Astfel de rezultate au fost constatate după chirurgia bariatrică, dar într-un număr enorm de cazuri aceasta nu poate fi recomandată din cauza unui cortegiu larg de contraindicații și efecte secundare; aceste rezultate apar și în cazul unei reduceri dramatice a aportului de carbohidrați și favorizării grăsimilor în alimentație, dar este vorba despre o dietă greu de ținut, care ridică mereu paciențior tot felul de semne de întrebare. Concluzia: mai simplu e să nu mănânce deloc! O decizie contra-intuitivă, complet necomercială, care pare demodată și anevoioasă! Cine i-ar fi dat o șansă, mai ales că face apel la o virtute umană demodată în cea mai mare parte: voința! Totuși, experiența clinică a demonstrat că abținerea de la mâncare este soluția cea mai blândă și mai naturală de a ține diabetul sub control și de a scăpa durabil de zeci de kilograme nedorite!
În plus, se obține un boost de energie și studiile sugerează că sunt ținute în loc procesele de îmbătrânire. Nu mai departe de anii ’70, când toată lumea lua trei mese pe zi, uneori chiar două, starea generală de sănătate era mult mai bună decât în zilele noastre, când nutriționiștii îmbrățișează calea comercială de a ne recomanda numeroase gustări între mese și de a ne amenința cu îngrășarea și malnutriția dacă sărim peste mese. Rezultatul este că mâncăm mai mult decât ne trebuie și mâncăm atunci când nu ne este foame – de ce ne-am mira că ne îngrășăm?
ROLUL INSULINEI
Ce se întâmplă când mâncăm? Inevitabil, ingerăm mai multă energie din hrană decât putem folosi imediat. O parte din această energie trebuie să fie stocată pentru mai târziu; hormonul esențial pentru stocarea și folosirea ulterioară a energiei din mâncare este insulina, care în timpul meselor are un nivel ridicat. Carbohidrații și proteinele stimulează deopotrivă producția de insulină. Grăsimile declanșează o producție mult mai
mică de insulină, dar rareori mâncăm numai grăsimi.
Insulina are două funcții majore: mai întâi, permite corpului să înceapă să folosească imediat energia din mâncare. Carbohidrații sunt absorbiți și transformați rapid în glucoză, ridicând nivelul zaharurilor din sânge. Insulina permite glucozei să intre direct în mai multe celule ale corpului, iar celulele o folosesc pentru energie. Proteinele nu sporesc glucoza din sânge, dar pot ridica nivelul insulinei. Grăsimile consumate sunt absorbite direct sub formă de grăsime, având un efect minim asupra insulinei.
În al doilea rând, insulina ajută la stocarea excesului de energie: mai întâi în ficat, sub formă de glicogen, un