Românca exploratoare în Pădurea Amazoniană
Citind extraordinara poveste a Luminiței Cuna apărută la Editura Paralela 45, rămâi cu ideea că extraordinarul este doar o altă față a cotidianului și depinde numai de fiecare dintre noi să îi accepte provocarea.
Pe scurt, avem o româncă în curs de împlinire a visului ei american, lucrând într-un birou newyorkez, într-o rutină nu lipsită de interes și satisfăcătoare financiar. Ideea unei călătorii în necunoscut îi apare aproape întâmplător, dar, spre deosebire de majoritatea lucrătorilor din birouri care au idei despre călătorii exotice și aventuri în junglă, Luminița chiar găsește o prietenă dispusă să îi stea alături (Liana) și chiar pleacă în jungla amazoniană. Odată făcut acest pas, viața ei se transformă definitiv.
Luminița se declară o fire aventuroasă și a adulmecat visul amazonian din copilărie, hrănindu-l cu cărți și filme. Când a ajuns să locuiască la New York, visul acela din copilărie a devenit dint-odată accesibil. Amazonul se afla la câteva ore cu avionul, la sud. Pădurea a fascinat-o: „Zilele petrecute umblând prin junglă m-au făcut să îmi descopăr și să îmi depășesc limitele fizice și mentale. Pădurea este un personaj aparte al călătoriilor mele, ea niciodată nu este la fel, este plină de surprize, te poate chinui sau încânta, după cum are chef“.
Cea mai mare provocare a fost să găsească numitorul comun cu indigenii. „Lumea lor este atât de diferită de lumea în care am crescut, nu doar locurile, ci și modul lor de a gândi și relaționa.“De exemplu, „în junglă, oamenii se orientează după cum alunecă soarele pe cer. Lipsa numărătorii minutelor conferă o liniște aparte zilelor, timpul aproape nu se simte, în timp ce la oraș el trece peste noi rapid, brutal“.
După prima călătorie au urmat a doua și a treia. Jungla devenea pentru Luminița aproape o dependență: „Cu cât știam mai multe, cu atât îmi dădeam seama cât de puțin cunoșteam, și cu atât mai mult îmi doream să mă întorc“.
ÎN JUNGLĂ, BĂTĂLIILE MARI SE DAU ÎN MINTE
Cel mai înspăimântător lucru din junglă? Izolarea locurilor! „Și natura umană: tot ceea ce este mai bun și mai rău din om iese la suprafață în condițiile extreme din junglă. Pericolele vin cel mai des din tine însuți sau de la tovarășii de drum, nu neapărat din pădure. Să fii singur în mijlocul junglei cu un om în care ți-ai pierdut încrederea, iată cel mai înfiorător lucru, nicidecum șerpii, tarantulele, jaguarii. În junglă nu ajunge legea de la oraș, nu există poliție și nici martori.
Natura umană devine înspăimân-
tător de liberă, fără bariere.“De aceea, pentru a călători în jungla amazoniană, mai ales dacă ești femeie, cel mai importat e să alegi cu mare grijă însoțitorii de drum. „Dacă mergi singură, ghidul este omul care îți va ține viața în mâinile lui.“
Mersul îndelungat prin junglă pune mare presiune pe corp și pe minte. „Orizontul este finit, la câțiva pași în față, totul arată la fel, ceea ce face mersul mai dificil. Nu îți poți lua un punct de reper la orizont să zici: hai, mai rezist până acolo. Trebuie să gestionezi senzații de foame, de sete, de epuizare, îți vine să te dai bătut, să încetinești, dar nu poți, altfel rămâi în urmă sau te prinde noaptea pe drum. Oboseala, căldura, umezeala, durerile de piele, de mușchi, de oase, de picioare, mâncărimea infernală sunt senzații care, toate la un loc, creează o stare de profund disconfort fizic. Te forțezi să îți controlezi corpul extenuat cu o minte deja extenuată și distrasă de atâtea senzații care vin din interior și exterior.
În tot acest timp, trebuie să te ții de ghid, o secundă de neatenție și l-ai pierdut din priviri, dispărut în încâlceala de ramuri, liane și frunze dimprejur. La un moment dat mersul devine hipnotic, are loc un soi de detașare a eului de corp, un fel de desfacere între tine și lumea din jur. Mintea devine mai liberă, ți se învârt tot felul de gânduri și idei prin cap, până când ajungi la nivelul următor de extenuare: se instalează o liniște plăcută, surprinzătoare. Nu te mai zbați, intri pe pilot automat, devii o mașinărie de mers. Ajungi, cumva, pe aceeași lungime de undă cu pădurea, cu tot ce este in jurul tău. Mersul devine mai ușor, parcă nu tu mergi, ci altcineva merge în locul tău.“
DISTRUGEREA AMAZONULUI NE AFECTEAZĂ PE TOȚI
Luminița a terminat și un masterat în dezvoltare durabilă (Sustainable
❞Cel mai înspăimântător lucru din junglă? Izolarea locurilor! „Și natura umană: tot ceea ce este mai bun și mai rău din om iese la suprafață în condițiile extreme din junglă.❝
Development) cu specializare în gestionarea mediului ambient și predă un curs online la Colorado State University despre impactul scbimbărilor climatice.
În 2011 a fondat organizația Maloca Communities, prin care sprijină comunitățile din Amazon pe care le-a vizitat, cu care a locuit. În 2012 a fost invitată să vorbească la Tedx Cochabamba pe tema antreprenoriatului social și al muncii desfășurate cu comunitățile indigene. Luminița este și producătorul documentarului OME: Tales from a Vanishing Land,
despre indigenii din Yasuni din Amazonul ecuadorian, regiunea de pe pământ cu cea mai mare biodiversitate, declarat cel mai bun film în martie 2018 la Queens World Film Festival. „În Amazon, indigenii și pădurea sunt
❞Bazinul Amazonului este o forță atât de importantă pe planeta noastră, încât defrișările de aici reduc cantitatea de ploaie și zăpadă din Himalaya.❝
strâns legați între ei. Defrișările masive și exploatările resurselor subsolului otrăvesc apele și solul, distrug habitatul viețuitoarelor, îmbolnăvesc oamenii. Distrugerea Amazonului nu are doar repercusiuni locale, acolo, departe, ci ne afectează pe noi toți. Acest imens ecosistem este o mașinărie fantastică care produce o cincime din apa dulce de pe planetă. Pădurea creează ploaie și vapori de apă în cantități atât de mari, încât influențează ciclurile hidrologice ale întregii planete. Deasupra bazinului amazonian curge un adevărat râu ceresc, sunt vaporii rezultați din respirația bilioanelor de copaci ai pădurii. Bazinul Amazonului este o forță atât de importantă pe planeta noastră, încât defrișările din Amazon reduc cantitatea de ploaie și zăpadă din Himalaya.“
APĂRĂTOARE A DREPTURILOR INDIGENILOR
„Popoarele indigene au o economie bazată pe schimb, pe daruri, pe reciprocitate, care funcționează pe principii total diferite de cele ale economiei de piață de la noi. Indigenii nu știu încă să gestioneze banii, nu le înțeleg funcția, însă le înțeleg puterea. Banul distruge sistemele de schimb tradiționale, creează conflicte, inegalitate, diviziune între membrii micilor societăți indigene“, povestește Luminița. Și mai atrage atenția că senzaționalismul mass-mediei a creat o imagine distorsionată a oamenilor junglei. „Pentru noi, ei devin ceilalți, ciudățeniile, non-oamenii. Amazonul este și el perceput ca un infern verde, în care colcăie șerpi veninoți și bântuie fiare. De fapt, realitatea este complet alta“, spune ea.