Heddi Goodrich
„Cum să nu iubești cu disperare Italia acum, de sus până jos și înapoi? Mă gândesc în special la acei prieteni din Stabia pe care nu i-am mai putut îmbrățișa în recenta călătorie, dar de care sunt legată pentru totdeauna.“…
Așa posta la închiderea ediției scriitoarea Heddi Goodrich, sosită la 16 ani în Napoli, îndrăgostită de acest oraș superb, apoi migratoare spre Noua Zeelandă, unde locuiește și acum. Am citit mesajul ei și mi-au dat lacrimile văzându-l în oglindă cu celebra exclamație a lui Goethe că, după ce vezi Napoli, poți și să mori, deoarece ai văzut tot ce e mai important pe lume. Heddi a debutat cu un roman în italiană, apoi același roman în engleză a devenit bestseller: Pierduți în Cartierul Spaniol, tradus la noi la Editura Rao. Este un roman de dragoste a cărui acțiune se petrece în cel mai pitoresc cartier din Napoli. Un adevărat labirint vertical, unde doi tineri se găsesc, dar, inevitabil, se vor despărți. Diferențele culturale prea mari îi târăsc în colțuri opuse ale lumii. Heddi, limba ta maternă e engleza. Cum se face că ai scris cartea în italiană? H.G.: La început am scris în engleză, dar nu mă recunoșteam în ceea ce scriam. Un prieten mi-a sugerat să încerc în italiană și, atunci, am început să aud frazele, curgeau în urechea mea dreaptă (niciodată în stânga!) și eu doar le transcriam. Niciodată nu mi s-a întâmplat asta în engleză! Ai plecat de la poalele Vezuviului și te-ai stabilit în Noua Zeelandă. Îți plac vulcanii? H.G.: Sunt atrasă de pământul viu, de locurile în transformare. Vulcanii reprezintă tot ce se află dedesubt, inconștientul, gândurile profunde și întunecate despre care știm că, inevitabil, vor izbucni la suprafață. A iubi sau a fi iubit? H.G.: Categoric a iubi! Vor trăi fericiți pânâ la adânci bătrâneți? Ce părere ai de happy-endurile de poveste? H.G.: Greșim că ne creștem fetele cu această idee despre un om care să vină în viața ta și să aibă grijă de tine. Pe copii ar trebui să-i învățăm despre legătura spirituală profundă care este dragostea. Asta lipsește din lume și poate de aceea nu merg căsniciile azi. Ce ți-ar fi plăcut să faci dacă nu făceai literatură? H.G.: Categoric muzică. Aud note în minte, dar nu le pot reda!