MOTOCICLETA VIITORULUI Cum vom conduce în viitor?

FRÂNAREA AUTONOMĂ DE URGENȚĂ, UNITĂȚILE DE CONTROL CENTRALE INTELIGENTE ȘI AIRBAG-URILE CAPABILE DE A PROTEJA ÎNTREGUL CORP: IATĂ CUM ÎN NUMAI CÂȚIVA ANI INOVAȚIA VA SCHIMBA PENTRU ÎNTOTDEAUNA LUMEA PE DOUĂ ROȚI

MOTO 2.0

Viitorul apropiat pentru cele două roți include, de asemenea, o potențare a componentelor electronice și a unităților de control de la bord

ABS, controlul tracțiunii, echipamentul electronic de bord și nimic mai mult. Până în prezent, tehnologic vorbind, lumea motocicletelor se află în epoca de piatră în comparație cu lumea celor patru roți. Și conform datelor existente, rata accidentelor este proporțional foarte ridicată: din ultimul raport emis de European Road Safety Observatory (Observatorul European al Siguranței Rutiere) reiese că rata mortalității motocicliștilor în Europa este de 8,2% la un milion de locuitori, reprezentând 17 % din totalul accidentelor care implică piloți și pasageri de motociclete și scutere. Procente semnificative, al căror declin nu este atât de marcat pe cât ne-am fi imaginat.

Tocmai pentru a reduce numărul deceselor s-a născut Pioneers, proiectul sponsorizat de Comunitatea Europeană. Abia după sfârșitul anului vom ști care sunt rezultatele acestui efort colectiv, care a implicat companii din sectorul de îmbrăcăminte tehnică, producători de vehicule, giganți ai electronicii și universități. În interiorul acestui proiect există o semnificativă participare italiană, de la Ducati la Piaggio, trecând prin Dainese și Alpinestars, până la Motoairbag. Între timp, Dueruote vă poate dezvălui care sunt bazele acestui proiect. Anume, pe de o parte, acesta își propune să reducă numărul deceselor legate de motociclete cu 25% până în 2025, însă pe de altă parte își propune să dezvolte o serie de produse care, foarte probabil, vor deveni parte integrantă atât a îmbrăcămintei motocicliștilor, cât și a echipamentului de serie al vehiculelor pe care le vom conduce într-un viitor nu prea îndepărtat. Ce distanță este între a spune și a face? Există, fără îndoială, o logică a industriei și a raporturilor de forțe. Dar este veridic faptul că, împreună cu Pioneers, sectorul european pe două roți a făcut un front comun față de giganții asiatici din domeniu. Dar ce a demarat acest proiect? Să vedem împreună!

FRÂNAREA DE URGENȚĂ

Există două direcții pe care s-a dezvoltat activitatea. Prima se referă la munca „pentru corp”, adică vizează protejarea corpului motociclistului, în timp ce a doua se referă la „vehicul”, scopul fiind îmbunătățirea siguranței active a motocicletei. Și de aici trebuie să pornim, pentru că la motocicleta viitorului componenta dominantă va fi cea electronică. Punctul focal al acestor lucrări de cercetare, de fapt, trece prin introducerea frânării de urgență. După cum spune Giovanni Savino, profesor asociat la departamentul de inginerie industrială al Universității din Florența și părintele introducerii frânării de urgență, acesta este un dispozitiv care intervine atunci când evitarea unei coliziuni devine imposibilă din punct de vedere fizic, adică atunci când intervenția umană nu mai este posibilă, nici prin frânare, nici printr-o manevră de evitare”. Astăzi, la 12 ani de la începerea Proiectului și după un studiu foarte îndelungat al dinamicii accidentelor (din care reiese că o cădere poate fi cauzată atât de neacționarea frânelor, cât și de o intervenție greșită și ineficientă a pilotului asupra comenzilor), AEB (acest acronim înseamnă Autonomous Emergency Braking - Frânare Autonomă de Urgență) este un sistem care, din punct de vedere al electronicii și al controlului, este practic finalizat. Sistemul, testat prin peste 600 de activări în teren, a

fost montat atât pe un scuter (un Piaggio MP3), cât și pe o motocicletă (o Ducati Multistrada) și s-a dovedit, atât în situații de mișcare liniară, cât și cu motocicleta înclinată, că se poate activa fără riscuri într-un timp ce variază între 500 și 600 de milisecunde, în funcție de viteza de croazieră și de dinamica vehiculului. „Acesta e un sistem care a demonstrat o eficiență mai mare la viteze medii și mici, adică acolo unde este cea mai mare nevoie de frânare de urgență de acest tip. Este vorba de o limită de intervenție cu adevărat extremă, pe care producătorul poate decide să o ridice pentru a face ca sistemul să intervină primul”, spune Savino. Acesta precizează, de asemenea, că filosofia AEB este de a interveni în cel mai scurt interval de timp posibil: în esență, dacă nu există un impact, frânarea de urgență este dezactivată imediat. Dar care a fost răspunsul celor care au testat sistemul? „Rezultatele au fost foarte pozitive – afirmă Marco Pierini, profesor la Departamentul de Inginerie Industrială de la Universitatea din Florența - chiar și cei care au început prin a avea prejudecăți negative față de frânarea de urgență au dat un feedback pozitiv legat de funcționarea acesteia după ce s-au aflat la bordul vehiculelor echipate cu AEB și au experimentat ce înseamnă să te afli pe o motocicletă care frânează singură”. Pe scurt, este evident faptul că, în câțiva ani, acest acronim va deveni un lucru cu care vă veți familiariza. Indiciile în acest sens nu sunt puține.

Primul este că Bosch, un gigant în sectorul electronicii vehiculelor, face parte din proiectul Pioneers. Al doilea se poate studia în cursă, de către firmele producătoare, prin instalarea de sisteme de detectare la bord (vezi cazul radarelor montate pe noul model Ducati Multistrada V4) care vor interacționa în mod clar cu AEB.

UNITATEA DE CONTROL

Evoluția motocicletelor moderne se concentrează din ce în ce mai mult pe unitățile multitasking de control de la bord, capabile să controleze emisiile nocive, dar și situația vehiculului în ansamblu. Unele dintre proiectele pilot din cadrul Pioneers s-au concentrat de fapt pe necesitatea ca unitatea de control de la bord să controleze dinamica pilotului și a pasagerului. Gândiți-vă doar la funcționarea airbagurilor actuale, activate electronic, bazate pe algoritmi proprietari, proiectate de firme individuale din domeniu, fiecare proiectat în funcție de logici diferite. Ei bine, în viitorul apropiat, însăși unitatea de comandă a motocicletei (împreună cu platforma inerțială) va fi cea care va determina modul de eliberare a airbag-ului pentru persoanele aflate la bord, în baza dinamicii impactului sau a derapajului. Acest lucru, chiar dacă, pe de o parte, mărește ponderea specifică a celor ce produc componentele electronice în economia generală a construcției unei motociclete, pe de altă parte va permite o mai mare standardizare a siguranței la bord conform logicii aplicabile pe scară largă. Poate că se va ajunge la reglementări armonizate care încă lipsesc, cel puțin în cazul airbagurilor electronice.

AIRBAG-URI PESTE TOT

După cum puteți înțelege cu ușurință legat de problema airbag-ului, legătura dintre siguranța „corpului” și „la bord” este foarte strânsă. Și, trecând prin capitolul airbag, modul de concepere a acestui dispozitiv se va schimba în viitorul apropiat. Acesta va fi din ce în ce mai omniprezent și integrat atât în viața motociclistului, cât și în cea a navetiștilor. De fapt, în proiectul Pioneers, implicarea companiilor din sector este din ce în ce mai marcată în crearea de dispozitive de protecție mai bună a toracelui. În câțiva ani, vom vedea airbag-uri care se umflă nu numai pe coloana vertebrală și pe o parte a toracelui, ci și pe gât. Și vor apărea și primele protecții (atât rigide, cât și gonflabile) pentru picioare și pelvis. Studii recente (precum cel al cercetătorilor australieni Tom Whyte și Julie Brown) insistă asupra necesității de a lucra la protecții gonflabile care să ia în considerare zone ale corpului uman ce nu au fost niciodată luate în considerare în cazul unui accident, cum ar fi bazinul: de fapt regiunea pelviană este implicată și este un motiv de spitalizare în 13% din accidentele de motocicletă. Următorul pas - și nici măcar nu e prea îndepărtat - este un dispozitiv gonflabil, de tip airbag, care să poată preveni consecințele impactului dintre bazin și rezervor. Care, deja în cazul unui impact la 20 km/h, sunt foarte severe.

PREA MULTĂ SIGURANȚĂ?

La sfârșitul acestei digresiuni rămâne totuși o întrebare fundamentală: oare nu există riscul de a oferi prea multă siguranță motociclistului, cerându-i în schimb să renunțe la o parte din plăcerea sau confortul deplasării așa cum o cunoaștem astăzi? Răspunsul de bun simț este, fără îndoială, „nu”. Dar trebuie să ținem seama de o realitate unde, așa cum arată profesorul Marco Pierini, nu lipsesc puternice rezistențe de fond: „Un procent consistent dintre motocicliști se uită încă cu neîncredere la dispozitivele electronice, de acum deja larg răspândite, cum ar fi ABS, văzând prezența acestora ca pe o intruziune și o punere în discuție a abilităților lor de a conduce”, afirmă profesorul. Dar, să nu uităm, obiectivul este unul nobil: este vorba despre salvarea vieții tuturor motocicliștilor.

VIITOARELE DOTĂRI ALE MOTOCICLETEI ȘI ALE MOTOCICLISTULUI SUNT ÎN CENTRUL PROIECTULUI PIONEERS