RED BULL ROMANIACS

Prin ochelarii aburiți vedeam cum bucuria se citește prin măștile celor prezenți la calificări, înainte de concurs, de la localnici la piloți. După incertitudini și îndelungi așteptări, iată că întâmplă. Atmosfera aproape intimă, raportată la anii trecuți, a făcut ca întregul raliu să pară reuniunea unor prieteni, forțați să stea departe de pasiunile motorizate în acest an atipic. Un fel de gală de sfârșit de an, cu o greutate substanțială adăugată de faptul că Romaniacs a fost singura etapă din World Enduro Super Series care s-a desfășurat anul acesta, din totalul celor cinci programate. Tocmai din motivul că nu au fost multe evenimente anul acesta, piloții au tras de ei și împins de motociclete până în ultimii metri ai concursului. Iar cei din vârful clasamentului au mers roată la roată și cu motociclete la limita controlului în permanență. Faptul că anul acesta nu au fost spectatori și nimeni în afară de staff nu avea voie să atingă piloții și motocicletele, nu a făcut decât să adauge spectacolului.

CALIFICĂRI, NU PROLOG

Vertical Madness, cea de a 17-a ediție a celui mai dificil raliu hard enduro din lume, a debutat pe 27 octombrie cu o sesiune de calificări de tipul time trial. Tradiția Prologului din centrul orașului Sibiu nu a putut fi onorată anul acesta pentru a nu se crea o situație ce ar facilita transmiterea Covid 19. La ora 9 dimineața, pe o ceață groasă de o tai cu cuțitul, concurenții s-au aliniat la start, dar nu înainte să treacă printr-un triaj medical. Riderii clasei Gold au fost primii care au ieșit pe traseul de 17 km dedicat. Wade Young a reușit să obțină cel mai bun timp, și urma să fie cel mai avantajat la începutul primei zile. Sud-africanul a fost mai rapid cu 44 de secunde decât Gomez și Billy Bolt și l-a devansat cu 58 de secunde pe britanicul Graham Jarvis. Proaspăt recuperat după o accidentare serioasă la degetul mare al mâinii stângi, campionul în exercițiu, Manuel Lettenbichler, a încheiat cursa la 1 minut și 3 secunde în urma liderului și avea să plece în prima de pe poziția a 5-a. Emanuel Gyenes, singurul rider din lume care a participat la toate edițiile Red Bull Romaniacs, a intrat și anul acesta în competiție. După fractura suferită în iunie la piciorul drept, pilotul a fost nevoit să se înscrie la clasa Iron, aflându-se încă în perioada de acomodare cu motocicleta.

ASCENSIUNE

Prima zi a fost una medie ca intensitate și dificultate, ca un fel de bun venit, dacă vreți. Piloții au avut de partea lor și o vreme mai bună, iar cei din grupul fruntaș al clasei Gold au stat aproape unii de ceilalți, crescându-și reciproc ritmul. Lettenbichler conducea după primul service point, dar Jarvis avea să termine ziua cu un avans de 41 de secunde, ceea ce însemna că va fi dezavantajat când va pleca primul pe traseu în a doua zi. Ziua a doua îl vedea lider pe Lettenbicler după primele 45 de minute, cu un avans de aproa

pe 2 minute în fața lui Jarvis. Young, Bolt și Gomez au început și ei excelent ziua și se apropiau de lider. Billy Bolt a căzut și a ajuns pe fundul unei văi fără motocicletă, de unde a pierdut minute bune încercând să revină pe traseu.

Taddy Blazusiak nu a mai revenit pe traseu după service point, din cauza unor dureri mari la umăr. Gomez l-a ajuns din urmă pe Young și au parcurs împreună o bună parte din cursă până în ultima parte a zilei, când sud-africanul a forțat pe un traseu cursiv, în timp ce spaniolul a decis să meargă mai prudent, de teama unei accidentări, pierzând astfel contactul cu plutonul fruntaș. Deși a trecut primul linia de finiș, la o secundă distanță de Letti, Jarvis a căzut pe locul secund în clasamentul general, urmat pe trei de Wade Young, la 5 minute 13 secunde în urma lui Letti.

Traseul zilei a doua a inclus pe alocuri secțiuni spectaculoase parcurse și în alți ani, precum Galindo, Brother of K2 sau Cambodia, doar că aceasta din urmă a fost traversată în urcare și nu în coborâre. Directorul de traseu, tocmai din pricina situației actuale și a mutării raliului din iulie în octombrie, a fost nevoit să ajusteze traseele astfel încât toți concurenții să ajungă la sosire înainte de lăsarea întunericului.

La clasa Silver doi concurenți se distanțaseră la conducere. Peter Weiss a ieșit primul pe traseu astăzi, urmat la câteva minute de francezul Fabien Poirot. Cei doi s-au succedat la conducerea cursei, danezul având câștig de cauză în a doua zi de concurs.

La clasa Bronze, germanul Eddie Findling avea aproape 10 minute avans față de Bernard Hugo, ocupantul locului secund, și de aproape 20 de minute față de Alexander Gehlert, care ocupă poziția a treia. Mani Gyenes a reușit o cursă excelentă în ziua a doua și a trecut pe locul întâi în clasamentul general al clasei Iron. Sătmăreanul adunase un avans de 30 de secunde în fața lui Courty Romain - și el un pilot peste nivelul clasei, dar care a decis să concureze la clasa după o accidentare. La nou înființata clasă Atom, victoria părea deja adjudecată pilotului român Dan Mateescu, care conducea cu 16 minute în fața lui Rich Mumford și cu peste o oră în fața lui Euzebio Reverte.

SCHIMB DE GENERAȚII

La finalul celei de a treia zi de concurs am fost martorul unei scene de film. Pentru că era deja cea mai dificilă zi din concurs, iar o ploaie torențială în timpul nopții a făcut câteva secțiuni extrem de alunecoase, organizatorii au scurtat parțial traseul din motive de siguranță. Dacă în prima zi participanții se bucurau de peisajele captivante și vreme prietenoasă, în cea de-a treia, desfășurată în preajma Transalpinei, au ajuns aproape la epuizare în cei 135 km din zona Cugir-șugag, luptându-se în paralel și cu temperaturile scăzute. Mani Gyenes declara că a parcurs peste cinci minute prin zăpadă. Primul pornit pe traseu a fost liderul clasamentului general, Manuel Lettenbichler, urmat la trei minute distanță de Wade Young și la alte trei minute de Graham Jarvis, succedați de Gomez, Bolt și Mario Roman. Letti a început foarte bine prima parte a zilei, a reușit să păstreze distanța față de urmăritori în primele două checkpoint-uri, după care a pierdut din ritm. Jarvis a recuperat și în al treilea checkpoint a ajuns la doar un minut în urma lui Letti, pentru ca în următorul checkpoint să îl ajungă. Până la final s-au jucat într-o ligă a lor.

Scena de care vă vorbeam s-a petrecut la finalul zilei de concurs, când Jarvis a trecut primul linia de sosire și a fost luat în primire de media. A lăsat interviul la cald pentru că în câteva secunde Manuel Lettenbichler i s-a alăturat în paralel. Am citit pe fețele lor bucuria unor copii scăpăți la joacă, și de data asta am văzut prin ochelari clari, nu aburiți. Erau doi piloți care concuraseră amândoi împreună, nu unul împotriva celuilalt, plini de adrenalina adunată în zeci de kilometri de împins motocicletele peste limita moralului. Scăpaseră. Aproape simbolic, maestrul Jarvis cu tehnica lui impecabilă preda ștafeta tânărului campion en titre Lettenbichler. Li s-a alăturat Mario Roman, care la rândul lui pare că pregătește o victorie.

WELCOME TO THE CLUB

Sâmbătă, 31 octombrie, au fost temperaturi aproape de îngheț și a plouat intermitent pe toată durata zilei. Jarvis a pornit cu un avans de 25 de secunde în fața lui Letti, având în vizor cel de-al 7-lea său titlu, totul fiind exact pe gustul său: ud, alunecos, înșelător, condiții prin care trece fluierând. Din păcate, a avut un accident destul de serios în zona Cisnădioarei, unde s-a stricat și starterul electric al motocicletei. Letti a speculat imediat greșeala, l-a ajuns din urmă și nu a forțat, păstrându-și calmul și urmându-l îndeaproape. Cei doi au ajuns aproape concomitent în majoritatea checkpoint-urilor de pe traseu, chiar și la finiș, unde au trecut pe sub arcul de final, de deasupra Sibiului, la 2 secunde distanță unul de celălalt. Manuel Lettenbichler a câștigat al doilea titlu consecutiv și s-a alăturat galeriei de campioni care au reușit victorii în ani consecutivi: Cyril Despres, Graham Jarvis și Jonny Walker.

Billy Bolt își dorea să arate că poate, după ce s-a chinuit pe traseu în zilele 2 și 3, iar Alfredo Gomez și Wade Young aveau

lupta lor pentru treapta a treia a podiumului Vertical Madness. Sud-africanul pleca cu 52 de secunde avans în fața lui Gomez. Deși a dat tot ce a putut, declarând ca a avut o aderență mai bună în ultima zi decât în a treia, Young, încurcat probabil și de piloții lenți din ultima secțiune a traseului, a pierdut secunde bune în lupta cu Gomez și a fost nevoit să se mulțumească în final cu locul 4.

Sandra Gomez a reușit să treacă linia de sosire, deși s-a chinuit foarte mult pe traseu în ploaie și frig. Concurenta din Spania a devenit astfel prima femeie care reușește să încheie o ediție pe traseul clasei Gold (cel mai dur traseu din concurs).

LUCRURI INTRATE PE FĂGAȘ

Peter Weiss a încheiat dominând autoritar clasa Silver. Vineri s-a desprins de principalul său rival, Fabien Poirot, iar apoi și-a asigurat victoria cu o nouă cursă excelentă. Germanul Eddie Findling a câștigat la general titlul la clasa Bronze. Principalul său competitor, Bernard Hugo, a sperat până în ultima clipă că printr-un timp mai bun îl va depăși pe Findling, ceea ce s-a și întâmplat, însă diferența nu a fost suficientă pentru clasamentul general. Francezul a trebuit să se mulțumească cu locul secund, în timp pe ce locul 3 s-a clasat Dimitry Tagirov, din Rusia. Emanuel Gyenes a câștigat clasa Iron după duelul cu francezul Romain Courty, care a încheiat cursa cu aproape 4 minute în plus. Nou înființata clasă Atom a fost adjudecată de un român: Dan Mateescu a câștigat lejer, la peste 20 de minute în fața francezilor Firmin și Bouvier.

„Încă mi se pare ireal că am reușit să încheiem cu bine cursa, un eveniment pe care, anul acesta, toată lumea îl considera imposibil de realizat. Credeți-mă pe cuvânt, am trecut prin niște momente extrem de dificile, disperate, cu niște eforturi financiare enorme, ca să putem ajunge în acest punct. Dar mulțumită echipei mele și partenerilor care au avut încredere în noi, am reușit să ajungem aici, la finișul celei de-a 17-a ediții Red Bull Romaniacs. Sperăm ca reușita noastră să dea încredere și celorlalte evenimente de profil. Tenacitatea, buna cooperare cu autoritățile și implementarea cu grijă maximă a măsurilor de siguranță pot duce la organizarea unor evenimente foarte reușite, iar noi am dat exemplul. Văzând chipurile fericite ale concurenților noștri și primind atâtea felicitări din partea lor pentru modul în care am organizat raliul, m-aș apuca din nou de el oricând“, a declarat Martin Freinademetz, organizatorul Red Bull Romaniacs.