LACUL COMO O stea în mijlocul munților
UN LOC SFÂNT Doar pentru a vă face o idee, iată ce fel de panorame ne oferă acest tur. Aici ne aflăm în Civenna, unde a fost amplasat monumentul motociclistului. De aici, în anii 1920, pleca Gp-ul Triunghiului Lariano
Văzută din satelit, Italia are o formă inconfundabilă, dar teritoriul său păstrează o serie de elemente care la rândul lor se remarcă printre alte milioane prin contururile care nu trec neobservate. Cum ar fi Gargano, pintenul cizmei sau Sicilia, cu caracteristica sa formă triunghiulară în mijlocul mării sau ca lacul Como. Niciun alt bazin nu trasează printre „lanțuri muntoase neîntrerupte”, cum spunea Manzoni, o stea cu trei colțuri, din care cel de sus este îndreptat spre nord, precum acul unei busole.
OBSERVATOR PRIVILEGIAT
Străinii o adoră. Și pentru motocicliștii din întreaga lume este un loc de pelerinaj, deoarece pe malurile sale se nasc de aproape o sută de ani motocicletele unei mărci care a făcut istorie. Pentru mulți dintre motocicliștii lombarzi, pe de altă parte, este ultima soluție, destinația de rezervă pentru momentul când ne decidem să ieșim într-o după-amiază pentru o „escapadă”, fără o destinație precisă. Și totuși, acel lac, pe al cărui mal se află două capitale de provincii, este mult mai
VERDELE ȘI ALBASTRUL DOMINĂ ACEST ITINERAR PARCĂ SPECIAL CREAT PENTRU MOTOCICLETE. APA ȘI VEGETAȚIA SUNT ELEMENTE RECURENTE
mult decât o ultimă șansă: merită o călătorie de două sau trei zile, deoarece este un loc minunat, cu drumuri și peisaje care se schimbă în funcție de traseul parcurs.
Ceea ce vă propunem este un traseu circular, astfel încât să puteți pleca din orice punct, totuși, pentru comoditate, puteți alege să începeți din Como, fiindcă aici puteți ajunge cu ușurință de oriunde din Italia urmând autostrada A9. Și, înainte de a o lua pe drumul de coastă care va rămâne firul comun al acestui traseu pentru o lungă perioadă de timp, merită să o luați pe drumul îngust care urcă spre Brunate printre case și viraje strânse. Alături de stația de sosire a funicularului se află primul dintr-o serie de puncte panoramice pe care vi le rezervă călătoria. Cel care vi se deschide la o altitudine de 700 de metri nu este doar o vedere a orașului și a laturii de vest, ci este un punct de observare privilegiat care acoperă pe aproximativ 270 de grade Valea Padului până la Monte Rosa, până la vârfurile elvețiene. Odată ce ajungeți din nou în centrul orașului, turul lacului începe urmând una dintre laturile mai scurte, pe un drum care rămâne sus, deasupra apei, unde alternează întinderi de vegetație cu traversări rapide de sate mici. Nu există pericolul de a greși, trebuie doar să urmați drumul provincial și indicatoarele spre Bellagio, care oricum ai lua-o reprezintă buricul lacului Lario (sau Como). E un sat frumos deasupra promontoriului care împarte apele, o bombonieră cu străzi pietruite, reședințe nobiliare cu parcuri mari și hoteluri de lux. Aici există activitate pe tot parcursul anului, chiar și în lunile de iarnă, deoarece debarcaderul Bellagio este punctul de oprire intermediar pentru feriboturile care leagă Varenna și Menaggio, respectiv pe țărmurile estice și vestice, reducând drastic timpii de călătorie.
Pe vremuri însă, între anii 1920 și 1930, în epoca de aur ale curselor de mo
DIN EVUL MEDIU Satul Corenno Plinio, în partea cea mai de nord a itinerariului, a rămas neschimbat de-a lungul secolelor. Scara abruptă coboară spre portul de agrement, printre case de piatră și straturi de flori bine întreținute. În curând accesul se va face cu plată.
tociclete pe șosea, orașul făcea parte din circuitul Lario, deloc surprinzător cunoscut ca Tourist Trophy (Trofeul Turistic) italian.
Călătoria continuă de-a lungul unuia dintre cele mai tehnice segmente ale acelui traseu, care și astăzi e la fel ca atunci. Urcăm spre pasul Ghisallo: o serie de turnante ne ridică rapid către centrul promontoriului, o porțiune care te invită să alegi ritmul adecvat, de fapt însă e mai bine să nu te lași luat de val. Din câteva motive: în primul rând, aceasta nu e doar un drum pentru motocicliști, trebuie împărțit cu numeroșii „veri” care înaintează pedalând; în plus, dacă vă deplasați prea zburdalnic, puteți rata acele panorame ce apar brusc în oglinzile retrovizoare, în care se deschide o panoramă unică de sus a celor trei ramuri ale lacului.
Două monumente, aflate la câțiva kilometri distanță unul de celălalt, ne sugerează că motoarele pe două roți sunt la ele acasă în această zonă. În Civenna se află
TREBUIE SĂ AJUNGEM ÎN COLICO, DAR CU CALM, NU ÎNAINTE DE A TRECE PRIN LUNGA SERIA DE LOCALITĂȚI, UNDE VIAȚA SE SCURGE LENT
monumentul istoric al motocicliștilor, în timp ce în pasul Ghisallo se află sanctuarul dedicat bicicliștilor. Chiar înainte de a intra în Asso, circuitul și itinerarul virează spre stânga, mai întâi pe o pantă ușoară, apoi începe coborârea spre lac, care ni se arată în curând cu o panoramă demnă de cărțile poștale. Când ajungeți la drumul de coastă, traseele se împart: piloții au virat spre stânga pentru a reveni la Bellagio (efectuau parcursul de șase ori, un total de 220 km care se întind pe 300 de curbe și turnante) noi facem dreapta, luând-o pe drumul tăiat în stâncă, care în mai multe locuri ajunge să atingă apele limpezi și calme.
FĂRĂ GRABĂ
În punctul în care lacul redevine râul Adda, ne reîntoarcem spre a traversa podul și a intra în Lecco. Încă o dată, e imposibil să greșim, deoarece este suficient să ținem apa și copacii de pe malul lacului pe partea stângă. La ieșirea din sat, intrați pe
un drum cu două benzi, singurul care se îndreaptă spre nord, pe care îl împărțim cu toate vehiculele, inclusiv cu motorete și biciclete. Înainte de Abbadia Lariana, însă, nu trebuie ratați virajul spre dreapta, care vă permite să reveniți la vechiul traseu, altfel vă treziți pe autostrada care duce direct la Colico. Și noi trebuie să ajungem acolo, însă într-un mod mai relaxat, nu înainte de a fi trecut de lunga serie de localități (printre care și Mandello Lario, unde se fabrică Moto Guzzi), în care viața decurge lent, fiecare cu propriul său mic port. Asfaltul este în stare bună, nu lipsesc tunelurile și curbele, există toate ingredientele care fac o călătorie plăcută. Nu lipsesc invitațiile de a ne opri și de a admira panorama. Acestea devin și mai atractive când în Bellano părăsim drumul principal pentru a o lua pe spectaculoasa variantă care se strecoară în vale, mai întâi cu turnante pitorești cu un înalt nivel scenografic (vom recunoaște fundalurile a zeci de teste de motociclete), apoi într-o vegetație luxuriantă și prin tuneluri întunecate săpate în stânca golașă. Urcăm până la Premana, satul întins în care toți, sau aproape toți locuitorii produc foarfece și cuțite, apoi cotim, pornind pe un drum secundar prin pădure. Este îngust, încât aproape că te întrebi dacă e posibil ca mașinile să treacă pe acolo, însă acest drum este parcurs și circulat chiar și de vehiculele comerciale, așa că să fim atenți. Coborâm printre castani, cu schimbări continue de direcție care ne fac să ne pierdem orientarea, dar coborâm constant, până ieșim din pădure și sub noi apare din nou lacul, în acest caz vârful cel mai nordic.
ÎN IMAGINE ESTE LECCO. ÎNCĂ O DATĂ, E IMPOSIBIL SĂ NE RĂTĂCIM, DEOARECE ESTE SUFICIENT SĂ ȚII APA ȘI COPACII PE PARTEA STÂNGĂ
MALUL DE VEST
În Dervio reintrăm pe drumul de coastă, care ne însoțește pe ultima porțiune, până când traversăm pe un pod râul Adda, care alimentează lacul după ce a colectat apele de pe Valtellina. Urmăm o scurtă porțiune din Valchiavenna, apoi virăm spre stânga, pentru a începe coborârea urmând malul de vest, spre Menaggio.
Bazinul e același, dar mediul este diferit și ai senzația că și clima este astfel. Aceasta e partea cea mai expusă la soare și a favorizat o dezvoltare mai mare a industriei vacanțelor, dovadă fiind disponibilitatea mai mare a plajelor și prezența vilelor mari care ne apar din grădini foarte bine întreținute, de la Villa Carlotta (în Tremezzo) cu grădina sa botanică, până la Villa d’este (în Cernobbio), localitate cunoscută pentru concursul de eleganță rezervat mașinilor și motocicletelor de epocă.
Pe alocuri drumul se transformă într-o șosea de centură, care merge de-a lungul coastei prin orașele mici și mari, dar nu acesta este scopul nostru. Opțiunea de a coborî și de a le vizita pe toate este întotdeauna un câștig. Apoi, odată ajunși la Como, orașul merită o jumătate de zi pe care să o dedicăm unei plimbări pe străzile din centru.