DRAG RACE: VICTORIE LA LIMITĂ

Este cea mai americană dintre curse. De la James Dean la Fonzie, mitul vitezei cu stele și a dungi se bazează mai mult pe drag race, cursa pe un sfert de milă (400 m), decât pe timpul realizat la Indianapolis sau în Laguna Seca. Este însă și cea mai agreabilă cursă pentru o motocicletă electrică, care poate profita de cuplul puternic al motorului său deja de la pornirea de pe loc, de regularitatea distribuției și de absența ambreiajului și a cutiei de viteze, în timp ce durata de câteva secunde nu afectează nervul expus al oricărui vehicul electric: durata de viață a bateriei. După emoțiile turneului în care am angajat cele cinci motociclete hiper-necarenate din maxi-comparația noastră (Dueruote 185), am amenajat din nou linia dreaptă lungă a pistei noastre de la Vairano (PV) pentru a permite Livewire să concureze cu Z H2, o motocicletă care de altfel performase foarte bine, câștigând două provocări și ajungând la egal câștigătoarea finală, Aprilia Tuono V4 1100 Factory. Rezultatul acestei noi provocări (pe care îl puteți vedea în videoclipul de pe canalul nostru de Youtube) a fost de-a dreptul incert, chiar dacă la un moment dat ne-am spus: poate o motocicletă de 105 CP într-adevăr să facă fașă împotriva uneia de 200? Și uite că cele două fiare s-au luptat până la ultimul metru. Livewire țâșnește în față pornind de pe loc cu un sprint impresionant: reacția la acționarea clapetei de accelerație și eficacitatea pachetului electronic RDRS îl o propulsează înainte fără nici o smucitură, fără nici o tendință de a se cabra sau de a patina. Dimpotrivă, cu Z H2 trebuie să dozezi ambreiajul și combustibilul, și la fiecare schimbare a treptelor de viteză, cuplul uriaș eliberat de propulsorul supraalimentat o face pe Kawasaki să se cabreze. Rezultatul este că, atunci când Z H2 reușește să-și pună în valoare puterea, recuperează ceva metri față de Livewire; dar la fiecare schimbare a vitezei, firul se rupe, ne obligă să o reglăm și îi permite americanei să își recapete avantajul. Cu toate acestea, când sosesc ultimele două rapoarte, Z H2 își afirmă viteza maximă, în timp ce Livewire se oprește la puțin peste cei 180 km/h indicați, permițând japonezei să depășească pe ultimii metri și să ajungă prima la linia de sosire. Diferența pe traseul de 400 m e totuși modestă, iar Livewire are de partea sa o ușurință în obținerea unor performanțe absolut de neegalat: chiar și cu lansatorul integrat, Z H2 generează râuri de adrenalină, în timp ce Livewire zboară angelic înainte. Pe scurt, pe moment „trecutul“bate „viitorul“cu 1 la 0, dacă vrem să spunem așa; însă provocarea e foarte deschisă, și în următorii ani vom avea mari surprize.