URECHEA MECANICULUI VERSUS DIAGNOZA COMPUTERIZATĂ
FIE CĂ ESTE EMISĂ DE UN INSTRUMENT ELECTRONIC MODERN SAU DE UN MECANIC DE ȘCOALĂ VECHE, SENTINȚA STĂRII ÎN CARE SE AFLĂ MOTOCICLETA ESTE MEREU UN MOMENT DE PALPITAȚIE
IN
Zilele trecute am primit un comunicat de presă despre sărbătorirea a 20 de ani de la debutul companiei TEXA, specializată în diagnoză electronică în lumea motocicletelor.
PROGRESUL
În 2001 toată electronica pentru două roți era, înainte de toate, centrala de sub șa care controla aprinderea. Sigur, ABS-UL exista deja de ceva timp dar, nu era atât de răspândit ca astăzi. Mai erau injecția și sonda lambda dar, nu pentru toți.
CĂTRE VIITOR
Pe scurt, era o lume în plină evoluție dar, ținea de domeniul știițifico-fantastic să emiți ipoteze despre suspensii semi active, abs cornering, controlul ridicării pe o roată și despre alte lucruri care fac o motocicletă modernă să aibă 10 unități de control. Felicitări TEXA pentru anticiparea cu care a dezvoltat sistemul de diagnoză al acestor componente.
OUT
Și înainte de diagnoza electronică cum se făcea? Ei bine, erau mai puține microcipuri și mai puține capricii digitale. Dar erau multe probleme mecanice de prevenit.
VRĂJITORIE
Instrumentele de control erau mai fizice, de la vacuumetru la șurubelniță și lampă. Dar, înainte de toate, era urechea și experiența mecanicului, care pronunța sentința cu jumătăți de cuvinte scoase fără tragere de inimă.
CIUCA SAU CIOCA?
Nu se foloseau rapoarte în engleză, ci dialectul. De exemplu , “L’è ciuca” însemna în dialectul milanez o bujie stricată, care nu trebuia confundat cu “la cioca”, ce se referea la un lanț de distribuție zgomotos. “L’hà schepà sù tuscoss” (ai stricat-o toată) era utilizat pentru un ambielaj fatal. Apoi se așternea tăcerea.