PLANURI DE SUPRAVIEȚUIRE
Suntem în anul 2121. Casele pe piloni din Phnom Penh se ridică deasupra fermelor urbane alimentate de fluviul Mekong. Atena a scăpat de smog după ce a interzis mașinile, iar familiile din Tokyo au locuințe izolate împotriva radiațiilor nucleare. În Greenville, Carolina de Sud, casele deconectate de la rețeaua de utilități sunt alimentate de energie solară, iar apa se filtrează de pe acoperiș (dedesubt).
Aceste orașe ale viitorului sunt rodul minții lui Alan Marshall, profesor de științe sociale de mediu la Universitatea Mahidol din Thailanda. Cu ajutorul studenților din lumea întreagă, el și-a imaginat cum ar arăta orașele adaptate cu succes la amenințările ecologice ale secolului următor. A adunat viziunile acestea în cartea Ecotopia 2121 – publicată la 500 de ani după ce Thomas More a scris despre un loc imaginar perfect în cartea lui, Utopia. „Cea mai importantă consecință a impulsului utopic e că lucrurile se pot schimba în bine”, spune Marshall.
Proiectul Ecotopia s-a născut din îngrijorarea lui cu privire la cutremurele care îi amenință orașul natal, Wellington, din Noua Zeelandă. Și-a dat seama că proiectele care anticipează potențiale dezastre ar putea salva orașul. S-a întrebat cum ar fi dacă populația ar adopta locuințe ca de hobbit în loc de blocuri înalte. „Folosim fantezia pentru a-i face pe oameni să gândească altfel”, spune Marshall, ale cărui peisaje urbane îmbină sustenabilitatea rustică și designul futurist.
După ani de lucru în căutarea unor soluții, Marshall este mai încrezător că societatea va reuși să împiedice un viitor distopic. Dar tot va explora cele mai pesimiste scenarii în următorul lui proiect, „Frankencities”. „Dacă nu ne schimbăm stilul de viață, asta se va întâmpla cu orașele noastre – vor ajunge de nelocuit”, spune el. „Este înfricoșător, dar nu este scris în piatră.”