ZGÂRIE NORI PE NISIP

Mallurile uriașe și hotelurile până la cer au redesenat orizonturile unor orașe ca Dubai și Abu Dhabi. În deșertul înăbușitor, pistele de schi interioare sunt pudrate cu zăpadă și grădinile înfloresc. „Construiesc o lume artificială, complet separată de natură”, spune Roger Grasas, fotograful spaniol al cărui proiect „Min Turab” – expresie în arabă cu sensul „din pământ” – analizează peisajele elucubrante ale dezvoltării explozive, alimentate de ţiţei, din Golful Persic.

Orașele acestea – ca Dubai, Doha și Abu Dhabi – „au respins, într-un fel, trecutul”, spune Grasas. „Înainte de ţiţei, erau ţări sărace. [Acum] asociază noul cu ceva mai bun.”

Yasser Elsheshtawy, fost profesor de arhitectură la Universitatea Emiratelor Arabe Unite, numește această dezvoltare rapidă care ignoră istoria sau contextul „dubaizare”. Terenul a fost acoperit cu zgârie-nori care înghit cantităţi enorme de energie și „încurajează inegalitatea și segregarea”, spune Elsheshtawy, iar zonele istorice sunt periclitate. Există și o parte pozitivă: dezvoltarea urbană a îmbunătăţit drumurile și transportul în comun, ceea ce avantajează pe toată lumea.

Eforturile de a conserva „ici-colo câte un fort, palat sau souk” sunt orientate adesea către turism, spune Elsheshtawy. Dar în ultima vreme, odată cu dispariţia arhitecturii tradiţionale, a observat o nouă presiune de a conserva „ce a mai rămas”.

Structurile construite de om contrastează tot mai puternic cu peisajul în statele din Golf. Fotograful Roger Grasas vizează această „construcție a unei lumi artificiale peste cea naturală”. În sens orar, din stânga sus: cea mai mare grădină de flori...