MAI MULTE SUBURBII, MAI PUȚIN SEX

Când dezvoltatorii imobiliari înlocuiesc vegetaţianativăcuclădirirezidenţiale,unele păsări cântătoare se descurcă fără probleme.Suntspeciicareseadaptează,găsesc alte locuri de cuibărit și trăiesc chiar bine pe lângă oameni, spune John Marzlu , profesor de biologia faunei sălbatice la Universitatea din Washington. Dar alte specii fug în căutare de habitat neafectat, chiar dacă trebuie să își părăsească partenerul și să-și piardă șansa de a se reproduce, adaugă Marzlu . S-a observat că, în contact cu urbanizarea, speciile care evită omul (printre care reginuţa-cap-negru de mai sus) au de suferit.

Marzlu și colegii lui au colectat timp de ani date pentru unul dintre puţinele studii despre efectul urbanizării asupra dispersiei speciilor de păsări cântătoare. Ei au identificat trei tipuri de zone: rezervaţiile împădurite, zonele rezidenţiale existente și „arealele în schimbare”, în care pădurea lasă loc caselor. Acolo, au prins și inelat păsări care se adaptează și păsări care evită omul – aproape . în total –, apoi au urmărit unde călătoreau și dacă creșteau pui mari.

Speciile studiate rămân, de obicei, în aceeași zonă cu partenerul lor. Dar când dispar tufele unde cuibăresc păsările care evită omul, cercetătorii au observat că acestea se mută și „divorţează” sau nu se mai întâlnesc cu fostul partener. Când găsirea unui nou partener și teritoriu se suprapune cu sezonul reproductiv, „adesea nu scot pui”, spune Marzlu . „Pentru o pasăre care trăiește cinci-șase ani, e grav.”

Pentru a se înmulţi, păsările care evită omul au nevoie de rezervaţii de habitat. Dar multe specii adaptabile „trăiesc foarte bine în preajma noastră”, spune Marzlu . „E important să înţelegem că și la noi în grădină sau în cartier le putem ajuta mult.”