SCURTĂ ISTORIE A UNEI ÎNDELUNGI PERSECUȚII
Pelicanul, vedeta căutată azi de toți „paparazzi“de viață sălbatică din Deltă, nu a fost urmărit întotdeauna doar cu binoclul și aparatul foto. Din păcate pentru el, mănâncă pește. Mii de tone dispar anual în impunătoarele guși ale pelicanilor…
Calculele privind cantitățile de pește „furate“omului-pescar arătau mult mai rău spre sfârșitul sec. XIX, când în Dobrogea erau „inimaginabil“de mulți pelicani, milioane în aprecierea austriacului Eduard Hodek. Au fost împușcați în masă, le-au fost distruse și incendiate coloniile, iar în mai puțin de un secol ajunseseră în pericol de dispariție. Din anii ‘50, „regele” persecutat a fost protejat și declarat „monument al naturii”. De atunci, populația a început să-și revină; se estimează că în Delta Dunării cuibăresc 4.000 de perechi, iar S.O.R. a numărat în 2016 în colonia Roșca-Buhaiova nu mai puțin de 18.633 de exemplare (mature și imature), un adevărat record!
Asta nu înseamnă că au viață ușoară. Zonele optime de cuibărit s-au restrâns, mai sunt „ghizi“care îi aleargă cu barca, mai sunt „speriați“cu petarde, iar cei care au ghinionul să se agațe în plasele pescarilor au șanse mari să nu mai prindă cei 30 de ani de viață estimați...
Din fericire, tot mai mulți localnici realizează că stolurile de pelicani atrag turiști și implicit venituri pentru comunitate, „producând” mai mult decât consumă... Astfel, există speranțe că „Regele” va fi tratat cum se cuvine, în sfârșit.