Arta poluării cu plastic
Prin operele sale în care folosește gunoi cules din mare și din stomacurile păsărilor, Mandy Barker ne pune față în față cu propriile noastre reziduuri.
Lui Barker nu i-au trebuit decât câteva ore pe o plajă din Anglia ca să strângă cele 500 de bucăți de plastic din imagine. Paginile următoare: tot plasticul din imagine a fost găsit în stomacul unui singur pui de albatros. Obiectele (de la dopuri de plastic, în rândul de sus, la fragmentele mărunte de jos) aranjate în afara păsării pe care au ucis-o reprezintă „părți din ceva ce am fi putut folosi oricare din noi”, spune Mandy Barker.
Cânds-a întors pe plaja din Anglia unde aduna scoici în copilărie, Mandy Barker a găsit, printre mormanele de deșeuri de plastic, un scaun de mașină pentru copii și un frigider. A mai observat și un aer de indiferență: lumea nu părea deranjată de vederea unei plaje presărate cu gunoaie.
Așa că a schimbat contextul. A descoperit că, dacă aduna obiecte de plastic aruncate și le fotografia pe un fundal negru simplu, redeveneau șocante. „Voiam să creez ceva cu ecou”, spune ea.
Impulsul acesta a dat naștere unei serii de proiecte fotografice care scot în evidență omniprezența și efectele plasticului – de exemplu, faptul că niște cartușe de imprimantă căzute de pe un vas în Atlantic au ajuns pe o mulțime de plaje, din nordul Africii până în Norvegia. Sau că dopurile aruncate de la sutele de miliarde de sticle de plastic produse anual ajung pe plaje (și în păsări) din lumea întreagă. Pentru a ilustra situația, Barker a cerut publicului din lumea întreagă să îi trimită dopuri găsite.
Fotografa își planifică proiectele în colaborare cu cercetătorii marini. Fotografiile „dau științei o exprimare vizuală”, spune ea, arătând impactul plasticului asupra mediului natural așa cum nu o pot face lucrările științifice. Barker simte visceral realitatea că niciun loc din lume nu mai este ferit de plastic, „de la poli la Ecuator, de la suprafața mării la fundul oceanelor”. Vrea să simțim și noi același lucru. — Natasha Daly