VI­TE­ZA INOVAȚIEI

au do­bo­rât re­cor­du­ri­le la 100 m sprint în ul­ti­mul se­col. Dar ce­le mai dra­ma­ti­ce schim­bări de la pri­me­le com­pe­tiții, în ca­re se aler­ga cu pan­to­fi obișnu­iți cu cu­ie bă­tu­te în tal­pă, s-au pro­dus în echi­pa­ment și in­fras­truc­tu­ra pis­tei.

National Geographic Romania - - MAI RAPID MAI INTELIGENT MAI PUTERNIC -

Owens a cres­cut în Ame­ri­ca se­gre­ga­tă, cu puți­ne din be­ne­fi­ci­i­le atleți­lor mo­derni. Ca să ajun­gă la Ber­lin, el și alți atleți ame­ri­cani au pe­tre­cut câte­va zi­le pe un tran­so­ce­a­nic.

Bolt, ca­re a par­curs 100 m în tim­pul re­cord de 9,58 se­cun­de în 2009 și s-a re­tras anul tre­cut, e în con­ti­nua­re con­si­de­rat cel mai ra­pid om de pe pla­ne­tă. Dar cu cât mai ra­pid a fost, în fond, decât sprin­te­rii de eli­tă ai ge­ne­rați­i­lor an­te­ri­oa­re, ca Owens?

Lă­sând la o par­te sub­sta­nțe­le ca­re spo­resc per­for­ma­nța, cât am pro­gre­sat în încer­ca­rea noas­tră nes­fârși­tă de a mer­ge mai re­pe­de, mai sus, mai de­par­te? Și ce învățăm des­pre cum ne pot aju­ta teh­no­lo­gia și noi­le me­to­de de an­tre­na­ment să fo­rțăm li­mi­te­le per­for­ma­nței uma­ne?

O de­mon­strație su­sți­nu­tă de jur­na­lis­tul sportiv David Epstein la o con­fe­ri­nță TED din 2014 a ară­tat că, da­că Owens ar fi aler­gat pe aceeași su­pra­față ca Bolt, cel mai bun timp al lui pen­tru 100 m (10,2 se­cun­de) – obți­nut cu puțin înain­te de Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce din 1936 – ar fi pu­tut fi cu doar un pas în urma per­for­ma­nței lui Bolt (9,77 se­cun­de) de la Cam­pi­o­na­tul Mon­dial din 2013.

În ce­le opt de­ce­nii ca­re ne des­part de vic­to­ri­i­le is­to­ri­ce ale lui Owens, pro­gre­se­le în an­tre­na­ment, tes­ta­re, teh­ni­că, ves­ti­men­tație și echi­pa­ment i-au aju­tat pe atleți să de­vi­nă mai buni, mai ra­pi­zi, mai pu­ter­nici și mai pre­ciși. Dar cer­ce­tă­to­rii sunt de pă­re­re că nu am atins încă li­mi­te­le po­si­bi­li­tăți­lor uma­ne.

Peter Weyand, șe­ful La­bo­ra­to­ru­lui de Per­for­ma­nță Lo­co­mo­to­rie de la Uni­ver­si­ta­tea Me­to­dis­tă de Sud din Dal­las, Te­xas, unul din­tre ex­pe­rții de ni­vel mon­dial în bi­o­me­ca­ni­ca sprin­tu­lui, spu­ne că nu es­te ex­clus să asis­tăm la pro­gre­se im­por­tan­te în sprin­tu­ri­le de 100 și 200 m și în ma­ra­toa­ne. La­bo­ra­to­rul lui stu­dia­ză teh­ni­ci­le sprin­te­ri­lor ana­li­zând fil­mă­ri­le la viteză ma­re pen­tru a-i fa­ce mai efi­ci­e­nți – și mai ra­pi­zi. Weyand fa­ce par­te din­tr-o echi­pă con­du­să de cer­ce­tă­to­rul sportiv bri­ta­nic Yan­nis Pit­si­la­dis cu sco­pul de a do­bo­rî li­mi­ta de do­uă ore pen­tru ma­ra­ton. (Un efort ase­mă­nă­tor fă­cut de Ni­ke a eșuat în 2017.) Pen­tru a-i aju­ta pe spor­ti­vi să do­boa­re re­cor­du­ri­le, cer­ce­tă­to­rii se con­cen­tre­a­ză pe zo­ne-cheie ca fi­zi­o­lo­gia, nu­triția, bi­o­me­ca­ni­ca, asis­te­nța me­di­ca­lă, mo­ni­to­ri­za­rea în timp re­al și an­tre­na­men­tul. Ast­fel de in­for­mații ști­i­nți­fi­ce „per­mit îmbu­nă­tăți­rea per­for­ma­nțe­lor”, spu­ne Weyand.

Pen­tru a-i aju­ta pe atleți să fo­rțe­ze le­gal li­mi­te­le per­for­ma­nței, cer­ce­tă­to­rii ex­pe­ri­men­te­a­ză cu noi teh­nici și noi echi­pa­men­te, mă­soa­ră re­zul­ta­te­le du­pă me­to­de noi și mo­ni­to­ri­ze­a­ză nu­triția și să­nă­ta­tea fi­zi­că și min­ta­lă ale spor­ti­vi­lor.

Știi pa­sa aia for­mi­da­bi­lă a unui ju­că­tor din echi­pa ta de fot­bal pre­fe­ra­tă? S-ar pu­tea să fi înce­put cu un apa­rat de an­tre­na­ment nu­mit

Foot­bo­naut, ca­re îi arun­că ju­că­to­ru­lui min­gi cu vi­te­ze și rit­muri va­ria­bi­le, obli­gându-l să le con­tro­le­ze și să le pla­se­ze într-o fan­tă a mași­nă­ri­ei.

DISCUȚIA ACE­AS­TA des­pre per­for­ma­nța uma­nă tre­bu­ie abor­da­tă cu mul­tă pru­de­nță. Ne pu­tem încre­de în pro­pri­ii ochi? În 1988, ne-am mi­nu­nat de re­cor­dul mon­dial la 100 m al ca­na­dia­nu­lui Ben Joh­nson – până când i s-a de­pis­tat în or­ga­nism o sub­sta­nță sti­mu­la­toa­re, i s-a re­tras me­da­lia de aur și a fost tri­mis aca­să de la Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce de Va­ră de la Seul. 30 de ani mai târziu, era ste­roi­zi­lor în spor­turi ră­mâne la pu­te­re: ci­clis­tul ame­ri­can Lan­ce Armstrong, cam­pi­oa­na ame­ri­ca­nă la atle­tism Ma­ri­on Jo­nes, de­le­gația olimpică a Rusiei – și lis­ta de aba­teri con­ti­nuă.

Dar să ne con­cen­trăm pe par­tea bu­nă a teh­no­lo­gi­ei spor­ti­ve, ca­re a re­vo­luți­o­nat și an­tre­na­men­tul spor­ti­vi­lor pa­ra­lim­pici.

Schi­oa­rea cu de­fi­ci­e­nțe de ve­de­re Da­nel­le Umste­ad, par­ti­ci­pan­tă de trei ori la Jo­cu­ri­le Pa­ra­lim­pi­ce și de trei ori me­da­lia­tă cu bronz într-un sport ai că­rui prac­ti­ca­nți ating vi­te­ze de până la 110 km/h, s-a an­tre­nat într-un tu­nel ae­ro­di­na­mic împreună cu un ghid vă­ză­tor. În com­pe­tiții, își ur­me­a­ză par­te­ne­rul pe pis­tă și co­mu­ni­că prin căști cu el. An­tre­na­men­tul în tu­nel a aju­tat-o să-și ajus­te­ze teh­ni­ca pen­tru un plus de viteză.

În pa­ra­lel, an­tre­no­rii și spor­ti­vii cla­ti­nă ve­chi­le con­vin­geri des­pre an­tre­na­ment.

Mi­cha­el Andrew are 19 ani și a do­bo­rât ce­le mai mul­te re­cor­duri ame­ri­ca­ne la înot pen­tru ca­te­go­ria lui de vârstă; deți­ne 22 de re­cor­duri nați­o­na­le. El și an­tre­no­rul și ta­tăl lui, Peter, su­sțin cu con­vin­ge­re o me­to­dă de an­tre­na­ment ne­tra­diți­o­na­lă nu­mi­tă Ultra-Short Ra­ce-Pa­ce Trai­ning sau USRPT. Andrew înoa­tă la viteză ma­re pe dis­ta­nțe scur­te, con­diți­o­nându-și min­tea și corpul să înoa­te me­reu în ritm de com­pe­tiție. Tra­diția era ca îno­tă­to­rii de eli­tă să își spo­re­as­că an­du­ra­nța prin an­tre­na­men­te mai len­te pe dis­ta­nțe mai lun­gi. Me­to­da lui, in­tens dez­bă­tu­tă, l-a pus pe Andrew pe lis­ta po­si­bi­li­lor par­ti­ci­pa­nți la Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce din 2020 și câști­gă ade­pți prin­tre an­tre­no­rii de înot de eli­tă din S.U.A. și nu nu­mai.

„Tot ce fa­cem se ba­ze­a­ză pe ști­i­nță; mun­ca noas­tră din ba­zin e su­sți­nu­tă de da­te”, spu­ne Andrew. „Creierul și corpul nos­tru co­de­a­ză mișcă­ri­le ca un com­pu­ter. Nu are sens să te an­tre­ne­zi lent când tu vrei să înoți re­pe­de.”

KATIE LEDECKY, îno­tă­toa­re ame­ri­ca­nă de ma­ra­ton, ca­re-a anu­nțat re­cent că ple­a­că de la echi­pa Uni­ver­si­tății Stan­ford pen­tru a tre­ce la sport pro­fe­si­o­nist, are o me­to­dă de an­tre­na­ment mai tra­diți­o­na­lă. Dar tână­ra de 21 de ani s-a fo­lo­sit de ști­i­nța spor­ti­vă pen­tru a de­ve­ni una din­tre ce­le mai bu­ne îno­tă­toa­re ale lu­mii la pro­ba li­be­ră. Deți­nă­toa­re a cinci me­da­lii de aur olim­pi­ce și do­uă re­cor­duri mon­dia­le sta­bi­li­te la Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce de la Rio de Ja­nei­ro din 2016, Ledecky asi­mi­le­a­ză da­te des­pre pro­pria nu­triție și ana­li­ze­le de sânge și stu­dia­ză fil­mă­ri­le de la an­tre­na­men­te și com­pe­tiții în cău­ta­re de me­to­de de a-și îmbu­nă­tăți mișcă­ri­le din brațe și pal­me. Mu­lți atri­bu­ie suc­ce­sul ei eti­cii pro­fe­si­o­na­le; ade­vă­ra­tul ei se­cret es­te, poa­te, că are una din­tre ce­le mai efi­ci­en­te mișcări de brațe din natație.

Dar nu ar fi con­tat da­că n-ar fi fost dis­pu­să să mun­ce­as­că din greu, spu­ne Bruce Gemmell, ca­re a an­tre­nat-o înain­te de Jo­cu­ri­le Olim­pi­ce din 2016. În cei trei ani di­nain­te de Jo­cu­ri­le de la Rio, Ledecky îno­ta săp­tă­mânal, de obi­cei între 55.000 și 60.000 m, împă­rțiți în no­uă an­tre­na­men­te de-a lun­gul a șase zi­le. „Țin pre­zen­tări des­pre mun­ca mea cu Katie”, spu­ne Gemmell. „Oda­tă, cred că o să las un sin­gur dia­po­zi­tiv pe ca­re să scrie «Katie lu­cre­a­ză până dă în brânci și e ca de pia­tră», du­pă ca­re o să spun «Are ci­ne­va între­bări?»”

Do­uă ele­men­te de la an­tre­na­ment au con­tat în evo­luția lui Ledecky la Rio. A vrut să ur­mă­re­as­că atent star­tul – plon­jo­nul în ba­zin. Pen­tru sprin­teri, ob­se­sia ei are sens. În cur­se­le în ca­re re­zul­ta­tul ți­ne de su­ti­mi de se­cun­dă, o ze­ci­me con­te­a­ză.

Dar Ledecky es­te îno­tă­toa­re de ma­ra­ton, cu­nos­cu­tă pen­tru că ter­mi­nă cu mult înain­tea con­cu­ren­te­lor. „Și-a stu­diat star­tu­ri­le fil­ma­te în spe­ra­nța de a câști­ga o ze­ci­me de se­cun­dă”, spu­ne Gemmell. A do­ua ob­se­sie de la an­tre­na­men­te a lui Ledecky pre­su­pu­nea fi­na­lul pro­bei de 200 m li­ber. Când încheia o se­rie de ba­zi­ne la an­tre­na­ment, gră­bea brusc rit­mul la sfârșit, pe ul­ti­mii 15 m, cu bă­tăi fu­ri­oa­se din pi­ci­oa­re, spu­ne Gemmell.

„În mij­lo­cul ce­lui mai de ru­ti­nă an­tre­na­ment, fă­cea asta, de do­uă-trei ori pe săp­tă­mână, între 15

FOTO: DAVID BURNETT

La an­tre­na­men­te, Tay­lor Flet­cher, de 28 de ani (stânga), și alți mem­bri ai echi­pei de schi a SUA poar­tă căști ca­re le sti­mu­le­a­ză elec­tric cor­te­xul mo­tor. Stu­di­i­le su­ge­re­a­ză că sti­mu­la­rea ce­re­bra­lă lo­ca­li­za­tă poa­te îmbu­nă­tăți me­mo­ria mus­cu­la­ră și re­du­ce ca­pa­ci­ta­tea de a per­ce­pe obo­se­a­la.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.