INSU­LA MA­RI­ON AFRI­CA DE SUD

National Geographic Romania - - PIERDUTE PE MARE -

La 1.600 km de ori­ce țărm și rar vi­zi­ta­tă de altci­ne­va în afa­ră de cer­ce­tă­tori, Insu­la su­ban­tarc­ti­că Ma­ri­on es­te un pa­ra­dis unic pen­tru pă­să­ri­le ma­ri­ne.

„Sunt uriaș!”. Ce­le­lal­te pă­sări se împrăștie, dar când alba­tro­sul atin­ge apa, ce­va mer­ge prost. Ari­pi­le sa­le întin­se s-au înfășu­rat în ju­rul ca­blu­lui pla­sei trau­le­ru­lui, ca­re târăște pa­să­rea sub apă și o trage re­pe­de în adâncuri. Nu ve­de ni­meni când se întâmplă asta. Nu e ni­meni afa­ră pe apa re­ce și agi­ta­tă în afa­ră de echi­pa­jul trau­le­ru­lui. Chiar da­că echi­pa­jul ar fi avut timp să se ui­te, pa­să­rea a dis­pă­rut într-o cli­pi­tă, iar ca­da­vrul ei va plu­ti la su­pra­față abia du­pă ple­ca­rea va­su­lui.

Anual, mii de al­ba­troși sunt uciși pe ne­vă­zu­te de trau­le­re. Alte zeci de mii mor pe cârli­ge­le va­se­lor de pes­cu­it cu pa­ra­ga­te, împreună cu un nu­măr și mai ma­re de pe­tre­li și fur­tu­nari. Moar­tea ac­ci­den­ta­lă în zo­ne­le de pes­cu­it ale lu­mii es­te una din­tre ce­le mai cum­pli­te do­uă ame­ni­nțări cu ca­re se con­frun­tă pă­să­ri­le ma­ri­ne și es­te una di­fi­cil de abor­dat, de­oa­re­ce na­ve­le de pes­cu­it în apă adâncă ope­re­a­ză de obi­cei sub pre­si­u­ne fi­nan­cia­ră in­ten­să și su­pra­ve­ghe­re mi­ni­mă. Nu­mai câte­va țări re­gle­men­te­a­ză în mod se­ri­os cap­tu­ra se­cun­da­ră de pă­sări ma­ri­ne a flo­te­lor lor.

Într-una din ace­le țări, Afri­ca de Sud, l-am cu­nos­cut pe De­on van Antwer­pen, un pros­per că­pi­tan de vas de pes­cu­it ton cu pa­ra­ga­te. Cu mi­ne, la un mic port din Ca­pe Town, se afla Ross Wan­less, un bi­o­log ca­re ges­ti­o­nea­ză pro­gra­mul de con­ser­va­re a pă­să­ri­lor ma­ri­ne al Bir­dLi­fe Afri­ca de

Sud. Wan­less veni­se la port ca să as­cul­te pro­ble­me­le lui van Antwer­pen cu re­gle­men­tă­ri­le gu­ver­nu­lui privind pă­să­ri­le ma­ri­ne. Van

Antwer­pen, un băr­bat mus­cu­los și vo­lu­bil, ară­ta ne­mu­lțu­mit spre un coș cu greu­tăți de pa­ra­ga­te, de un ver­de pal, în par­tea din spa­te a băr­cii lui. „Am pi­er­dut 3.000 din­tre ches­ti­i­le astea”, a spus el.

Pes­cu­i­tul cu pa­ra­ga­te uci­de al­ba­troșii alt­fel decât o fa­ce pes­cu­i­tul cu trau­le. O pa­să­re ma­ri­nă mai mi­că se scu­fun­dă și adu­ce un cârlig cu mo­me­a­lă la su­pra­față și înce­ar­că să scoa­tă mo­me­a­la, iar apoi un al­ba­tros nă­vă­lește și înghi­te to­tul, agățându-se și îne­cându-se. O so­luție es­te ca fi­rul să fie pre­vă­zut cu greu­tăți ast­fel încât cârli­gul cu mo­me­a­lă să se scu­fun­de ra­pid fă­ră ca pă­să­ri­le să poa­tă ajun­ge la el. Însă o an­co­ră de me­tal gol poa­te de­ve­ni un glo­nț pen­tru frun­tea unui mem­bru al echi­pa­ju­lui atunci când un ton de 50 kg es­te cap­tu­rat, iar fi­rul se re­tra­ge. Bir­dLi­fe re­co­man­dă an­co­re cu un înve­liș din plas­tic lu­mi­nes­cent (lumina atra­ge peștii), atașat le­jer, iar van Antwer­pen fu­se­se ne­răb­dă­tor să le încer­ce pe va­sul lui. „Fi­e­ca­re pa­să­re pe ca­re o prind es­te pro­ba­bil un pește pe ca­re nu l-am prins. Dar tre­bu­ie să obții o le­gis­lație prac­ti­că. Da­că nu, ma­jo­ri­ta­tea o vor ig­no­ra”, i-a spus el lui Wan­less.

Prin­ci­pa­la ne­mu­lțu­mi­re a lui van Antwer­pen față de an­co­re­le din plas­tic a fost că Bir­dLi­fe le do­rea prea aproa­pe de cârli­gul cu mo­me­a­lă – „da­că un re­chin ru­pe fi­rul, pi­er­dem an­co­ra”. Ar fi OK da­că ar crește la pa­tru me­tri dis­ta­nța din­tre an­co­ră și cârlig? Wan­less s-a încrun­tat și a atras ate­nția că acest lu­cru ar fa­ce cârli­gul să se scu­fun­de prea încet pen­tru a pro­te­ja pă­să­ri­le ma­ri­ne. Dar poa­te că o greu­ta­te mai ma­re a an­co­rei ar com­pen­sa o dis­ta­nță mai ma­re? Van Antwer­pen a spus că ar fi bu­cu­ros să fa­că ex­pe­ri­men­tul – chiar nu voia să prin­dă al­ba­troși. Voia doar să prin­dă ton fă­ră să-și piar­dă toate an­co­re­le.

Va­se­le de pes­cu­it pot re­du­ce mai mult cap­tu­ra se­cun­da­ră de pă­sări ma­ri­ne da­că poar­tă du­pă ele un fir „spe­rie-pă­sări”, o frânghie cu ci­u­curi viu co­lo­rați și un con de plas­tic la ca­păt. Sunt ief­ti­ne, ușor de fo­lo­sit și foar­te efi­ca­ce în a ți­ne pă­să­ri­le de­par­te de urma unui vas. Un trau­ler, fo­lo­sind doar un fir spe­rie-pă­sări, poa­te re­du­ce nu­mă­rul al­ba­troși­lor uciși cu până la 99%. De­oa­re­ce cârli­ge­le unui vas cu pa­ra­ga­te ră­mân aproa­pe de su­pra­față din­co­lo de ace­as­tă frânghie, Afri­ca de Sud im­pu­ne o măsură de pro­te­cție su­pli­men­ta­ră, fie prin atașa­rea de greu­tăți la fi­re, fie prin in­sta­la­rea lor du­pă că­de­rea întu­ne­ri­cu­lui, atunci când pă­să­ri­le sunt mai puțin ac­ti­ve și nu pot ve­dea mo­me­a­la.

Wan­less și soția lui, Andrea Angel, ca­re con­du­ce Alba­tross Task For­ce a Bir­dLi­fe Afri­ca de Sud, co­la­bo­re­a­ză de pes­te un de­ce­niu cu gu­ver­nul și flo­ta de pes­cu­it din Afri­ca de Sud. Ori­ce vas co­mer­cial ca­re pes­cu­i­ește în ape­le sud-afri­ca­ne tre­bu­ie să-și di­mi­nue­ze cap­tu­ra se­cun­da­ră de pă­sări ma­ri­ne, iar Wan­less și Angel înce­ar­că să cre­e­ze re­lații cu fi­e­ca­re că­pi­tan de vas de pes­cu­it ton cu pa­ra­ga­te. „Ca­lea de a obți­ne ce­va nu es­te să pre­zi­nți o so­luție teh­ni­că so­fis­ti­ca­tă, ci să in­te­ra­cți­o­ne­zi cu oa­meni”, mi-a spus Wan­less. Ca ur­ma­re a efor­tu­ri­lor echi­pei sa­le, nu­mă­rul anual de pă­sări ma­ri­ne uci­se în Afri­ca de Sud a scă­zut de la 35.000, în 1996, con­form es­ti­mă­ri­lor, la 500 astă­zi.

Însă pro­te­ja­rea pă­să­ri­lor ma­ri­ne ce­re mai mult decât re­gle­men­tări. Ne­ce­si­tă și mo­ni­to­ri­za­rea

În fi­e­ca­re an,

mii de al­ba­troși sunt

uciși de trau­le­re. Alte mii mor pe

cârli­ge­le va­se­lor de pes­cu­it cu pa­ra­ga­te.

in­de­pen­den­tă a va­se­lor de pes­cu­it și, în mod ide­al, un sti­mu­lent fi­nan­ciar pen­tru ca in­dus­tria să re­du­că cap­tu­ra se­cun­da­ră de pă­sări ma­ri­ne. Deși va­se­le cu pa­ra­ga­te au un mo­tiv sim­plu pen­tru a prin­de mai puți­ne pă­sări – „pre­fe­ră să prin­dă ban­cno­te de 10.000 de do­lari, cât re­pre­zin­tă un ton roșu”, a spus Wan­less – un sti­mu­lent poa­te mai pu­ter­nic es­te piața pen­tru pește­le sus­te­na­bil. Inte­re­sul pen­tru ace­as­tă piață pre­mi­um, în spe­cial în Eu­ro­pa, a de­ter­mi­nat mul­te va­se de pes­cu­it sud-afri­ca­ne să plă­te­as­că ob­ser­va­tori in­de­pen­de­nți pen­tru a asi­gu­ra res­pec­ta­rea re­gu­la­men­te­lor privind cap­tu­ra se­cun­da­ră. Fă­ră un ob­ser­va­tor la bord, chiar și un că­pi­tan pre­cum van Antwer­pen poa­te fi ten­tat să încal­ce re­gu­li­le.

Cea mai bu­nă ca­le ca un gu­vern să ga­ran­te­ze con­for­ma­rea es­te să im­pu­nă do­ta­rea fi­e­că­rui vas cu o ca­me­ră di­gi­ta­lă ca­re să îi mo­ni­to­ri­ze­ze cap­tu­ra și cap­tu­ra se­cun­da­ră. Când Aus­tra­lia a fă­cut asta cu flo­ta sa de pes­cu­it de ton tro­pi­cal, în 2016, că­pi­ta­nii de na­ve au su­nat pa­ni­cați or­ga­ne­le de re­gle­men­ta­re aus­tra­li­e­ne, între­bând un­de ar pu­tea cum­pă­ra fi­re spe­rie-pă­sări. „Oda­tă ce ca­me­ra es­te la bord, jo­cul s-a ter­mi­nat”, a spus Wan­less. „Riști să-ți pi­er­zi au­to­ri­zația pen­tru că n-ai cum­pă­rat echi­pa­ment de o su­tă de do­lari.”

Un alt pro­gres teh­no­lo­gic pro­miță­tor es­te Hook­pod, o car­ca­să de plas­tic dur ca­re se prin­de în ju­rul unui cârlig cu mo­me­a­lă, pro­te­jând mo­me­a­la de pă­sări și pă­să­ri­le de cârlig; ea nu se des­chi­de până când nu se scu­fun­dă la o adânci­me si­gu­ră. Da­că Hook­pod de­vi­ne stan­dar­dul pe toate va­se­le cu pa­ra­ga­te, toate trau­le­re­le vor fi obli­ga­te să fo­lo­se­as­că fi­re spe­rie-pă­sări și pes­cu­i­tul cu set­ca es­te in­ter­zis pur și sim­plu (cum a fă­cut Afri­ca de Sud), atunci, te­o­re­tic, oce­a­ne­le lu­mii ar pu­tea de­ve­ni si­gu­re pen­tru pă­să­ri­le ma­ri­ne. De­o­cam­da­tă, însă, si­tuația glo­ba­lă ră­mâne atro­ce. Wan­less și Angel și-au ex­tins asis­te­nța la zo­ne­le de pes­cu­it din Ame­ri­ca de Sud, Co­re­ea și Indo­ne­zia, cu re­zul­ta­te nu com­plet des­cu­ra­jan­te, însă flo­te­le din Chi­na și Tai­wan, ca­re împreună re­pre­zin­tă do­uă trei­mi din va­se­le de pes­cu­it de pe ape­le inter­nați­o­na­le, ope­re­a­ză ți­nând cont prea puțin sau de­loc de mor­ta­li­ta­tea pă­să­ri­lor ma­ri­ne și își vând cap­tu­ra pe pi­ețe în ge­ne­ral in­di­fe­ren­te față de sus­te­na­bi­li­ta­te.

Wan­less es­ti­me­a­ză că nu­mai va­se­le cu pa­ra­ga­te ucid anual 300.000 de pă­sări ma­ri­ne, in­clu­siv

Cu un pe­naj nou du­pă nă­pârli­re, o co­loa­nă de pin­gu­ini-moț-au­riu ur­că gre­oi pe coas­ta unui ve­chi cra­ter vul­ca­nic pe Insu­la Ma­ri­on. În spa­te­le lor se află „Amfi­te­a­trul”, o se­rie de te­ra­se în cra­ter ero­da­te de-a lun­gul tim­pu­lui de pin­gu­i­nii-moț-au­riu ca­re cu­i­bă­resc și nă­pârlesc aco­lo. „Su­ne­tul tuturor pin­gu­i­ni­lor ca­re ră­su­nă din ace­as­tă ju­mă­ta­te de cra­ter mul­ti­e­ta­jat es­te foar­te im­pre­si­o­nant”, spu­ne eco­lo­gul Otto Whi­te­he­ad.PAGINILE URMĂTOARE Pin­gu­i­nii-im­pe­ria­li, ma­jo­ri­ta­tea întor­cându-se de la vână­toa­re pe ma­re, se adu­nă în va­lu­ri­le ca­re se sparg pe țărm în Gol­ful Kil­da Ikey al Insu­lei Ma­ri­on. În mod nor­mal, pă­să­ri­le vin la țărm în gru­puri mici pen­tru a evi­ta mai bi­ne or­ci­le și alți pră­dă­tori. În ace­as­tă zi, va­lu­ri­le pu­ter­ni­ce le-au înce­ti­nit so­si­rea pe pla­jă, aglo­me­rând tra­fi­cul, un eveni­ment rar.

În timp ce soa­re­le apu­ne pe țăr­mul ves­tic al Insu­lei Ma­ri­on, un cvar­tet de al­ba­troși-că­lă­tori înce­pe dan­sul ri­tual al spe­ci­ei, o su­i­tă com­ple­xă de stri­gă­te și ges­turi, in­clu­siv „stri­gă­tul că­tre cer” de­mon­strat de pa­să­rea din dreapta. Al­ba­troșii-că­lă­tori se împe­re­che­a­ză pe viață, iar com­por­ta­men­tul de dans, de obi­cei re­a­li­zat de ti­ne­rii adu­lți, îi aju­tă pe in­di­vi­zi să își eva­lue­ze po­te­nția­lii par­te­neri.

Newspapers in Romanian

Newspapers from Romania

© PressReader. All rights reserved.