30 de ani de lecții despre climă

CÂT AM STAT SĂ DEMONSTRĂM CĂ SCHIMBĂRILE CLIMATICE SUNT O PROBLEMĂ DE POLUARE, AU DEVENIT MAI MULT DECÂT ATÂT.

Problema schimbării de climă generate de om e tot mai acută, iar răspunsurile nu țin pasul cu ea.

ACUM 30 DE ANI, impactul potențial disruptiv al emisiilor cu efect de seră generate de arderea combustibililor fosili și a pădurilor tropicale a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Fusese nevoie de un secol de știință cumulată și de o schimbare majoră de perspectivă. De fapt, Svante Arrhenius, cercetătorul suedez care, în 1896, a estimat primul proporțiile încălzirii cauzate de arderea la scară largă a cărbunelui, a considerat-o mai curând un beneficiu, atât pentru agricultură, cât și pentru „un climat mai blând și mai bun, mai ales în regiunile mai reci ale Pământului”.

De-a lungul deceniilor s-au mai publicat articole, printre care unul remarcabil de clar, în 1956, în New York Times, arătând că acumularea emisiilor de gaze de seră din producția de energie va duce la schimbări climatice de durată. În încheiere, articolul preconiza impedimentul principal în calea reducerii emisiilor dăunătoare: abundența combustibililor fosili. „Cărbunele și țițeiul sunt încă abundente și ieftine în multe